Trei vieti cu mult prea scurte (24.06.2010)

Trei pisoi de numai o zi, gasiti aruncati undeva in strada si culesi de cineva care n-a putut ramane nepasator. Ingrijti de persoana o zi si o noapte, cu sfaturi prin email de la noi, prea aglomerati ca sa-i putem prelua pana in ziua urmatoare. Unul nu rezista pana a doua zi. Al doilea se stinge pe drum, chiar inainte de a ajunge la noi. Al treilea este preluat de colegele mele care tocmai gasisera in zona lor o pisica cu pui de doua saptamani. Pisica il accepta, dar ceilalti pisoi il dau deoparte, si nimeni nu-i poate tine pe toti in casa, sub supraveghere, ca sa apuce si el sa suga. Se renunta la ideea mamei adoptive si e luat de una dintre colege urmand sa fie hranit cu biberonul, dar el refuza mancarea si e tot mai apatic. Pe seara ajunge la mine, pentru ca urma sa am o zi libera si as fi putut sa-l hranesc la interval de 3 ore. Din pacate nu mai vrea nimic si se stinge peste putin timp la mine in palma.

Trei pisoi care poate ca ar fi supravietuit daca nu aveam atat de multe animale pe cap si reuseam sa-i ingrijim noi din primul moment. Dar cine poate sti.
In orice caz, trei pisoi care n-ar fi murit asa daca cineva isi steriliza pisica la timp. Trei pisoi care n-ar fi murit asa daca acel cineva nu i-ar fi aruncat de cum s-au nascut si i-ar mai fi lasat pe langa mama lor. Dar deh, deranjul ar fi fost prea mare cu atatea lighioane in jur. Oamenii de genul asta sunt in general foarte mandri de ei ca au "avut suflet", ca n-au inecat pisoii in galeata ci i-au lasat undeva, gandind ca "poate-i ia cineva". Pe cei mai multi insa nu-i ia nimeni. Mor de foame si de frig sau mancati de vreun caine. Si nestiuti de nimeni.

Broomstick si Midnight (20.06.2010)

Sambata 19 iunie, Tigruta si Nick, ultimul dracusor negru din seria de 4 pisoi au fost adoptati. Pentru prima oara dupa multa vreme, stapani pe sufragerie au ramas doar Chiţi si Tibi, si am petrecut, in 3, o seara foarte linistita... a doua zi am facut curatenie generala, ajutata bineinteles si de cei 2 :-D, si casa arata iar a casa... dar cum ar fi foarte plictisitor ca minunile sa tina mai mult de o zi... vi-i prezint pe Broomstick si Midnight:

Sa mai spuneti ca oamenii nu sunt inventivi... Pana acum, daca fetele de la ROBI n-au salvat chiar ele zeci de pisoi de pe strazi, i-au preluat de la diversi "oameni" si din diverse situatii, cu toate ca le este greu si abia mai reusesc sa le gaseasca un locsor pe langa ceilalti "locatari" pe care ii au in grija. I-au preluat pentru ca le-au fost adusi pe ascuns la usa, aruncati peste gard sau indesati in masina asociatiei, pentru ca i-au gasit in pungi de plastic, aruncati la ghena, pentru ca "mi-a fatat pisica si acum ce vreti, sa-i arunc?!", pentru ca "altfel ii eutanasiez", sau "maine plec in strainatate", sau... Si credeau ca nimic nu le mai surprinde.
Ei bine, pe Broomstick si Midnight i-au gasit duminica dimineata, inchisi bine intr-o cutie de carton... unde credeti? Sub o masa, la standul ROBI de la Pet Expo (expozitia de vineri-sambata-duminica de la Sala Polivalenta)!!! Adusi mai mult ca sigur de un "om de bine", care in mod evident "iubeste animalele". De ce n-o fi stat sa le intalneasca pe fete si sa schimbe o vorba cu ele... nu stiu. Sau ma prefac ca nu stiu. Sunt, mai mult ca sigur, pisoi nascuti prin curtea cuiva, care n-a considerat necesar sa-si sterilizeze pisica.

Pisoii - Broomstick, fetita, ceva mai maricica si Midnight, motanel, mai mititel - sunt civilizati si haiosi. Duminica seara nu i-a interesat nimic in afara de maldarul de jucarii, erau fericiti si le luau la rand pe toate... cand au obosit bine am constatat ca stiu sa si toarca frumos...
Cei doi vor sta la mine pana le gasim adoptator, dar avem acum "in stoc" foarte multi pisoi negri, care nu prea sunt "la moda", din cate observam... iar timpul trece repede si, daca mai cresc un pic, au sanse si mai mici de adoptie, pentru ca, bineinteles, toata lumea vrea pui cat mai mici...

Tigruţa (14.06.2010)

Tocmai cand dracusorul Nick ramasese singurul pisoi mic in casa si incepuse sa se plictiseasca, am primit o frumusete de pisicuta, "machiata" superb si cu blanita inspicata.

Bineinteles, gasita si ea pe strada impreuna cu alti patru pui, cu totii ajunsi in grija Asociatiei ROBI. De data asta am fost intrebata ce "model" vreau, si mi-am ales varianta tigrata, pentru care se pare ca am o slabiciune :-D

Inca n-am avut timp sa-i fac album pe Flickr, dar mai am cateva poze cu splendoarea mica aici.

PS. A, si daca vreti sa stiti, mie nu mi-e frica, nu mi-e frica, nu mi-e frica de Nenea Tibi!! :-))

Un weekend cu adoptii (14.06.2010)

Vineri 11 iunie a plecat spre noua lui casuta Rick, cazat initial de mine si apoi de Adina. Acum are o curte numai a lui si un bunic iubitor, care o sa-si petreaca mult timp cu el, o sa-l alinte si o sa-i povesteasca multe... :-)

Inainte de plecare, mi-a facut o scurta vizita si a mai tras o tura de joaca :-)

Sambata au fost adoptate Ufi si Ozana (intre timp, cu nume mai "serioase", Sooki si Sophie), cele doua surioare negre din seria ozn-ului cu pisoi, aflate in ultimele doua saptamani in grija Silviei.
Luni a plecat spre noua ei casuta si Birmi, tot din seria celor 4. Aici, siesta, cu cateva zile in urma :-)

A mai ramas in grija mea doar Nick, dracusorul negru si mic.

N-a avut timp sa se simta singur fara surioarele lui, pentru ca, luni seara, nu stiu cum se face, a aparut un nou tovaras de joaca... :-D

Pisa (10.06.2010)

Pisa.

Tinerică, frumoasă, vorbăreaţă şi mereu flămândă.

A aparut de pe la inceputul lunii chiar la mine in fata portii (nu stiu cum se face... :-D). Nu cred ca (mai) e a vreunui vecin. Sta toata ziua pe strada, pe sub masini sau prin curtile oamenilor, si cand ma vede imi iese in intampinare si ma conduce in vocalize pana la poarta, unde stie ca va primi ceva.
Acum, cu Busu plecat la casa lui si inca un pisoi din cei mici promis, am planuri mari pentru ea :-)

Am s-o duc la sterilizat cat mai repede, si pe urma tare mult as vrea sa-i gasesc adoptator...

"Te rog, pot sa raman aici la tine?"

"Gata, nu mai am chef de poze!" :-)

Un nou inceput pentru Busu (10.06.2010)

Astazi, dupa exact sase saptamani de despartire, Busu e din nou cu tatal lui. Ii asteapta o noua casa, intr-un nou oras pentru Busu, in care si tatal lui spera sa gaseasca oameni mai calzi si o ocupatie care sa-i aduca satisfactii, nu doar un serviciu oarecare, anost, pentru a avea din ce trai. Le tin pumnii si sper sa fie fericiti, asa cum o merita pe deplin.

Cele sase saptamani mi s-au parut lungi, desi Busu a fost de o cumintenie exemplara. M-am temut ca El ("tati", cum il stie Busu) nu va reusi gaseasca o locuinta in care fie acceptat si Busu. Dupa o luna plina incercari nereusite si de momente de criza, chiar ma intrebam daca n-ar fi mai bine sa anulam adoptia, El sa renunte la Busu, iar eu sa-i caut alta familie - in ultima instanta, El s-a zbatut cat a putut si nu i se putea reprosa nimic; pur si simplu, nu intotdeauna merg lucrurile asa cum ne dorim, si asta e. In varianta asta, ma vedeam inca multe luni de acum incolo cu Busu in casa, pentru ca rar de tot adopta oamenii pisici adulte. Trebuie sa recunosc ca a fost cam stresant pentru mine. Dar El n-a renuntat, si pana la urma a gasit varianta in care el si Busu puteau fi din nou impreuna. Un om care merita tot respectul, dupa parerea mea.

Cum si-a petrecut Busu cele sase saptamani? Fugind dupa mine prin casa si aruncandu-se cu burtica in sus sa-l mangai, urmarind-o pe Chiţi prin casa, ca sa se joace si cu el, evitandu-l de forma pe Tibi, care facea pe durul, la "televizor", fermecat de porumbeii de pe streasina, noaptea furisat pe tacute in pat... Viata grea, ce sa mai vorbim :-D