Mia (06.07.2010)

O grasunica mancacioasa, gasita de colega mea Roxana de la Asociatia ROBI. Cine sa aiba grija de ea, atat de mica? Andreea, normal :-D .

I-am spus Mia. Are 6-7 zile si inca n-a facut ochi. E vioaie si pare ok, desi avea zeci de purici, de care am reusit totusi s-o scap, cu rabdare si cu pudra Bolfo.
O sa-i tina companie lui Fernando (pisicutul "mascat" negru cu alb din cei doi sugari preluati duminica - nu stiu daca e mascul dar asa mi-a venit sa-i zic :-D ), care ramasese singur, pentru ca, din nefericire, fetita "tortie" s-a stins luni seara.

Acum, cand scriu, Mia si Fernando dorm satui si cumintei intr-un transportor, cu sticle cu apa calda sub culcus si vegheati de Mama Maimutica. Peste vreo doua ore mancam iar...

Ploaie cu pisoi (4.07.2010)

Ieri, duminica, a trebuit sa merg la Breaza, cu un grup de persoane. Toata noapte dinainte plouase si, cand am plecat de acasa, destul de devreme, inca mai picura. Pe drum spre locul de intalnire cu ceilalti, nu stiu de ce, m-am gandit in continuu, oare ce ma fac daca-mi ies in cale pisoi sugari, in ce-i pun ca n-am la mine nici un prosop, cum ii aduc pana la Bucuresti... M-am mirat si eu de ce-mi trece prin cap :-))

Plecam, ajungem pe la Ploiesti... la un moment dat primesc un telefon. Pe scurt, cineva a gasit doi pisoi care inca n-aveau ochi, si stateau in ploaie din seara trecuta... persoana nu stia ce sa le faca, nu-i putea tine etc. Povestea obisnuita. Am rugat-o sa-i tina la caldura si sa-i hraneasca pana incerc sa rezolv eu cumva problema. Dau cateva telefoane dar pe moment nu reusesc sa rezolv nimic.

Ajungem la Campina, oprim la un muzeu mititel si asteptam sa iasa un grup de turisti. O gradina superba, cu tufisuri multe... din care se iveste cu codita-n sus un pisoi de vreo 4 saptamani, tigrat si frumos nevoie mare. Cei de la muzeu nu-l mai vazusera si nu stiau nimic de el, iar prin zona nu era nici o pisica cu pui. Grupul meu astepta sa intre la muzeu, eu ash, negociam cu cei de la muzeu sa ia pisoiul din gradina, chiar la strada, si sa-l duca undeva la adapost :-))
Norocul a facut ca doua doamne s-au oprit sa vada despre ce e vorba - trebuie sa fi fost ceva, daca douazeci de oameni se uitau la un pisic :-D - iar una dintre ele pana la urma l-a luat la ea acasa. Spre marea mea usurare :-D

Pe urma ce-am mai facut nu mai conteaza. Nu mi-au mai iesit alte animalute in cale, mi-am facut treaba si seara m-am intors la Bucuresti. Problema celor doi pisoi sugari nu se rezolvase si, asa cum ma temeam, de voie de nevoie i-am luat eu.

Cam reci, cam infometati si plini de purici. Unul dintre ei e fetita, "tortie" cu un pic de portocaliu in blanita si alb pe burtica. Celalalt, negru mascat cu alb, inca nu stiu ce e... dar e un mare mancacios :-) . Fetita e cam moale si nu-mi place, celalalt pare mai puternic. Din cate am inteles, se pare ca i-a nascut o matza de la bloc aseara pe furtuna, pe urma pe ei i-a lasat acolo si nu se stie daca a fugit in alta parte singura sau cu inca un pui. Poate s-o fi speriat de furtuna, si n-a mai putut sa-i ia si pe ei, cine stie.
Toata seara i-am copt la foc mic :-) sub lampa de birou, cu sticle cu apa calda sub ei. Nu cred ca le-a displacut...

"Sa ma stapaniti sanatosi" (3.07.2010)

Nu este ceea ce credeti. Nu este o urare facuta de vreun animalut de la Asociatia ROBI noii sale familii. Este vorba de o sacosa mare de cumparaturi, care a stat astazi nu se stie cate ore sub o banca din statia de metrou Gara de Nord... pana a ajuns la capatul rabdarilor si inceput sa miaune. Trei eleve au auzit mieunaturile, au deschis sacosa, bine legata la gura... si au descoperit in ea un motan birmanez trecut de prima tinerete, cu un bilet la gat.

Pe scurt, abandonat.
Pentru mine, cinismul ultimei fraze, "sa ma stapaniti sanatosi", este greu de suportat. Lasand la o parte faptul ca motanul, infricosat, putea iesi din sacosa, sfarsind calcat de metrou sau ratacind la nesfarsit prin tuneluri... el credea ca are o casa a lui, insa dupa ani buni petrecuti acolo, este bagat intr-o sacosa si lasat in plata Domnului.
Imediat ce fetele l-au adus in Parcul Obor, stiind de campania saptamanala de adoptii, am incercat cu totii sa-l mangaiem si sa-l alinam cum ne-am priceput mai bine, insa, evident, a ramas foarte stresat si debusolat. Universul lui nu mai exista, iar el nu poate intelege de ce, si ce-a facut ca sa merite asta.

(foto: Raluca - ROBI)

El se afla provizoriu in grija fetelor de la ROBI, insa are nevoie urgent de un camin stabil, unde, cu dragoste si rabdare, isi va recapata poate increderea in oameni.
Daca-i puteti oferi un camin adevarat, trimiteti un email pe adresa robi_mydog@yahoo.com, cu mesajul "Vreau sa il adopt pe Arex!"
De asemenea, daca il cunoasteti pe Arex motanul si pe "stapanii" lui, sunteti invitati sa trimiteti un email la adresa de mai sus. In caz ca va intrebati, pentru abandon "stapanii" risca o pedeapsa cu inchisoarea, conform Legii nr. 9 /2008 privind protectia animalelor.

UPDATE 08.07.2010: Dragul de Arex a fost adoptat azi! Asa spuneau fetele de la Robi, asa spune si comentariul pe care l-am primit, mai jos. Ma bucur ca macar unele pisici au noroc, si macar unii oameni, suflet.