Fumi, sugarul din iulie (20.07.2012)

M-a sunat Andreea, cea care ne ceruse ajutorul si pentru pisoii din canal sa-mi spuna ca, in aceeasi zona, a gasit un pisoi sugar, care arata foarte neingrijit si se pare ca e acolo de mai multa vreme. Ea n-avea cum sa-l tina. Eu as fi preferat sa nu fie nevoie sa-l iau tot eu, dar n-am avut incotro. Era important sa-l ia de acolo cat mai repede, dar nu putea pleca de la serviciu, asa ca ne-a venit ideea sa-si trimita mama (bietele mamele noastre...). 

In doua ore aveam pisoiul. Murdar rau si mancat de viu de purici, dar altfel vioi. L-am hranit, l-am spalat si ne-am reinceput rutina, biberon din 3 in 3 ore. Nu pot sa zic ca-mi era dor. 

L-am numit Fumi, dintr-o subita inspiratie japoneza. 

Tocmai deschidea ochii, deci cred ca avea vreo 10 zile. Azi se apropie de trei saptamani, e cuminte si dulce, si mai ales foarte receptiv la ce e in jur, mult mai atent si mai curios ca multi alti sugari care mi-au trecut prin mana. 

Peste inca vreo doua saptamani incepem intarcarea :-)

Pisoii cu larve de musca (07.07.2012)

Se facuse vreo 10 seara si veneam cu Mari de la Glina, topite de caldura, dupa o zi proasta, in care ea a muncit pe rupte la adapost iar eu am stat in livada cu pruni nu stiu cate ore degeaba, si n-am reusit sa-l prind pe ultimul dintre pisoi.

Mari imi intinde telefonul ei si-mi spune: "Vezi ca a sunat mai devreme o doamna care a gasit niste pisoi cu viermi, sun-o inapoi si spune-i ce sa faca, pentru ca nu se descurca". Sun. N-am putut avea un dialog. Cucoana ii vroia luati de acolo (ceea ce noi nu puteam face, pentru ca nu mai aveam unde sa-i mai punem si pe astia), ea nu-i luase nici macar temporar din mizeria in care erau, in spatele unui bloc, si nici n-avea de gand, pentru ca "stiti, eu mai am o pisica si mi-a murit si un caine acum trei ani"(??????), in fine, totul incepea cu "nu". Simteam ca incep sa tip la ea. Am tras aer in piept si am rugat-o pe Mari sa intoarca masina, ACUM. Singurul gand a fost ca, decat sa-i las acolo sa-i manance viermii de tot, mai bine le frang eu gaturile. Pentru ca, la ora aia, oricum nu-i puteam duce la nici un veterinar. Mari saraca n-a comentat nimic, doar s-a uitat lung la mine, a intors masina si ne-am dus spre adresa data de cucoana. 

In zece minute ni se punea in brate o cutie cu patru pisoi de vreo luna, PLINI de cuiburi cu oua de muste si naclaiti intr-o zeama cu miros de voma. 

Cin' sa-i ia acasa? Andreea, normal. 

 

Am curatat la ei doua ore si jumatate, de-au curs apele pe mine. Erau mai mult morti decat vii. Mi-a venit foarte, foarte greu sa le curat zecile de cuiburi de oua de musca cu mana, sub jet puternic de apa. Nu se duceau neam, i-am frecat si cu peria. Senzatia de racait cu unghiile imputiciunea aia m-a dat gata, iar mirosul de voma mi-a ramas in nari multe ore. Pe langa ouale de musca, ii mancau si puricii de vii, am scos zeci de pe fiecare.

I-am spalat de doua ori, i-am uscat, i-am dat cu pudra Bolfo, le-am dat sa manance (cu biberonul pentru ca singuri nu se descurcau), i-am lasat un pic, i-am luat cu pieptenul de paduchi, si tot mai aveau oua de musca prin blana, dar moarte. Aveau toti puroi la ochi, unul horcaia rau de la plamani. 

Cat m-am chinuit sa-i curat, m-am tot gandit ca trebuiau sa ajunga la mine, ca sa aiba zile. Altfel, chiar daca i-ar fi luat cucoana, ori nu i-ar fi spalat pana dimineata, ori nu i-ar fi spalat suficient de bine, iar dimineata, cand poate i-ar fi dus la doctor, ar fi fost deja plini de viermi. Si cin' sa stea sa-i curete? Eutanasie ar fi scris pe ei.

Cand am terminat, eram cu stomacul intors pe dos si mi se parea ca-mi misunau viermi prin par si prin ochi, dar pisoii... pisoii se culcusisera linistiti, satui si curati, si torceau pe rupte. Era asa o liniste, fata de toata agitatia dinainte, ca ma uitam la ei si mi se parea ca nu-s adevarati. 

De a doua zi au stat in cazare temporara (eu plecam in sfarsit in CONCEDIU!), intr-un loc si apoi in altul, iar dupa vreo doua saptamani le-am pus anunturi pentru adoptie. Dupa inca o saptamana, toti patru erau la casele lor. 

 

Niste pisoi superbi. Le-am zis Savannah, Anita, Griuta si Negrito. 

Mai multe poze aici: https://picasaweb.google.com/andreea.robi/4PufosiNorocosi

Livada cu pisoi (04.07.2012)

Livada cu pruni... si cu pisoi bolnavi. O livada mica, pe langa care trecem in drumul nostru catre adapostul de caini. Fetele care au mers la adapost duminica i-au zarit, au oprit si au incercat sa-i prinda. Erau mai multi, nu si-au dat seama cati, vreo 3-4, si toti foarte bolnavi, cu infectie serioasa la ochi. Unul zacea mort. Pe doi au reusit sa-i prinda dupa ce i-au fugarit vreo ora, dar macar unul sau doi tot au ramas.

In zilele urmatoare li s-a lasat doar mancare, pentru ca nimeni n-a avut timp sa stea cu capcana.

Miercuri am lasat totul balta si m-am dus eu, pusa pe fapte mari, cu trei capcane. Dupa 4 ore, prinsesem un pui si inca o pisica mai maricica, probabil mama lor. Puiul, portocaliu, m-a alergat ceva. Desi epuizat, aproape orb si fara miros (i-am pus conserva de peste fix sub nas si nici macar n-a tresarit), cum simtea miscare sau vibratie, cum sarea din craca in craca si din prun in prun... Am avut noroc ca l-am prins, l-am dat jos de pe o craca cu coada de la minciog, si am reusit sa i-l pun in cap in secundele in care a ramas la pamant, buimacit. Salbatic foc. 

Pe mama lui nici nu ma mai asteptam s-o prind, pentru ca timp de patru ore si-a ras de mine si s-a plimbat pe oriunde, numai in capcana nu. Probabil ca pana la urma a razbit-o foamea, si pac! Prinsa si ea.

Cat am stat la panda, mi s-a parut ca mai zaresc un pisoi, alb cu gri tigrat, foarte sperios si care a tulit-o repede. Ceea ce insemna ca nu-mi terminasem treaba acolo.

M-am mai putut duce abia vineri, cand as fi avut treburi peste treburi de rezolvat, mai ales ca luni aveam de gand sa plec la mare. Am stat vreo 3 ore cu doua capcane, dar fara succes. Am vazut pisoiul, a venit pana la o oarecare distanta, dar cum ma miscam un pic, cum fugea iar. Insa am vazut ca, daca mieunam, imi raspundea si parca s-ar fi apropiat mai tare. In orice caz, s-a lasat noaptea si a trebuit sa plec. 

Mi-a ramas gandul la el, pentru ca n-avea cine sa vina sa-l prinda in lipsa mea, si nici nu stiam daca mai rezista o saptamana, pana aveam sa ma intorc de la mare. Le-am rugat cu cerul si pamantul pe fetele care treceau sa-i lase de mancare sa stea un pic pe acolo, sa miaune si sa vorbeasca, ca sa-l obisnuiasca si sa-l faca sa vina tot mai aproape. Dar cum nimeni nu-i descanta pe pisoi ca mine... mari sperante nu mi-am pus. 

Si cum nu mi-l puteam scoate din minte pe pisoiul bolnav si ramas singur, duminica m-am hotarat sa-mi aman cu o zi plecarea in concediu. Luni eram din nou in livada, cu doua capcane, dorindu-mi cu disperare sa se intample o minune, sa se imblanzeasca peste noapte, sa vina cand il strig, sa intre singur in capcana...

... si asa a fost. N-a trecut jumatate de ora ca s-a auzit capcana, si cand m-am dus sa vad, prostovanul era prins. Imi venea sa-l pup de bucurie. Salbatic foc si el, dar ce mai conteaza. 

Intre timp, mama lor a fost sterlizata, iar ei, toti patru cati mai erau in viata, au fost tratati si s-au vindecat. Doi dintre ei inca sunt salbaticuti, iar eu deocamdata am casa prea plina ca sa-i mai pot lua si pe ei sa-i socializez. Incerc totusi sa fac cumva si sa gasesc o solutie.