Mami (30.03.2011)

Scriam pe Facebook:

E o pisica maidaneza, ce atata caz?

(30.03.2011)


Sunt Andreea, voluntar Robi, si mi se rupe sufletul.

Acum cateva zile am nimerit intr-un loc din Bucuresti ca multe altele: un cartier cu blocuri peste blocuri si, la fiecare subsol, cu zeci de pisici. Pentru ca romanul, om gospodar, merge pe principiul ca altcineva trebuie sa-i rezolve problema ("nu-s, dom'ne, ale mele"), locatarilor din blocurile respective nici nu le trece prin minte sa duca vreo pisica la sterilizat, chiar daca toti se plang de miros, de miorlaituri si de puricii din subsol ("pentru ca astea mor pe-acolo si se aduna puricii"). Motivele pentru care nimeni nu misca un deget sunt diverse: cel mai frecvent am auzit "nu-s ale mele", cum ziceam, apoi "pai vecinii ar crede despre mine ca-s nebun", plus replica "e pacat mare: asa le-a dat Dumnezeu, sa se inmulteasca", imediat urmata de "dar nu raman multi pui, ca-i mananca motanii de mici". Nimeni nu mi-a zis ca nu le duce la sterilizat pentru ca n-are bani. Iar ele se inmultesc in nestire, traiesc de pe o zi pe alta mancand te miri ce, apoi mor, ori de boala, ori otravite, ori manancate de caini, ori calcate de masini. Insa cui sa-i pese, pentru ca sunt doar niste animale, si in orice caz "nu-s ale mele".

Ieri am luat de acolo o femela la castrat, nu foarte tanara si mama a multor generatii de pisici de la blocul respectiv.Mi s-a spus ca n-a fost a nimanui, pe acolo s-a nascut si ea si a trait doar afara si in subsol.

Pentru ca a fost operata destul de tarziu, pana seara nu s-a trezit bine si am luat-o peste noapte acasa. Dimineata a fost cam frig si cam umed, si am hotarat s-o mai tin o zi, desi am casa plina de pisici.

Din clipa in care s-a trezit din anestezie, pisica asta - maidaneza pura! - n-a facut decat sa toarca, sa framante cozonaci si sa ma roage s-o mangai. Insa cu stil si cu bun-simt, pe tacute, nu cerseala zgomotoasa. E prima oara cand vede o casa de om si cand doarme intr-un culcus moale si curat. E prima oara cand cineva ii vorbeste bland si cu dragoste, numai ei. E prima oara cand cineva ii spune ca-i frumoasa, dar ma crede pe cuvant. E prima oara cand e convinsa ca e in siguranta si indrazneste sa se aseze cu burtica in sus, pentru ca, o da, a descoperit ca-i place foarte mult sa fie dezmierdata pe burtica. Este insa si ultima oara cand are parte de toate astea, pentru ca maine dimineata se va intoarce de unde a plecat, la blocul ei cu subsolul plin de pisici, de gunoaie si de purici. Iar mie mi se rupe sufletul. Incerc sa ma consolez cu ideea ca, o data pe zi, coboara un locatar si le hraneste. Altele n-au nici atat.

E doar o maidaneza, adulta, pe care n-o vrea nimeni si niciodata n-o sa aiba parte de o casa a ei. Imi doresc sa uite c-a stat la mine, sa uite ca i-a fost bine, sa uite c-am mangaiat-o si c-a tors.

===========

UPDATE dec 2011: Mami e in continuare la mine, mai multe despre ea aici.

Doi sugari abandonati (18.02.2011)

Articol preluat de aici: http://www.facebook.com/notes/asociatia-robi/doi-sugari-abandonati/10150094183963845, din lipsa de timp.

Pisoii sunt, ati ghicit, la mine :-D
=============

Bucuria Oanei, de data asta... intoarsa seara acasa, dupa o zi de munca, a iesit cu cateii in parc si, surpriza, a gasit doi pisoi nou-nascuti, abandonati si deja intepeniti de frig. Pe pisoi ii vazusera in parc si alte persoane cu caini, deci iubitori de animale, ne putem gandi, insa nici unul n-a facut pasul simplu de a-i lua pe pisoii atat de fragili si a-i pune macar undeva la caldura, pana se gasea o solutie pentru ei.

Pisoii sunt in viata, deocamdata nu par sa aiba probleme, stau cuminti la caldura si sunt hraniti cu biberonul la fiecare 3 ore. Au avut noroc, dar daca nu-i gasea Oana? Cat ar mai fi stat in frig si ce s-ar fi ales de ei, de vreme ce toti cei care i-au vazut n-au facut decat sa-i compatimeasca si sa-si franga mainile?

Si mai mult decat atat, de ce au trebuit sa fie luati de la pisica mama si aruncati? Pentru ca in mod sigur NU pisica i-a adus in mijlocul parcului. De ce, in lumea noastra moderna si cu pretentii de lume civilizata, niste fiinte vii si neajutorate sunt abandonate in strada? Ce este atat de greu sa-ti sterilizezi animalul la timp, pentru a nu mai lasa sa se nasca niste pui nedoriti, si care cine stie ce viata vor avea, daca au zile? Sterilizarea este un "efort" pe care detinatorul animalului trebuie sa-l faca O DATA in viata, nu in fiecare sezon.

Exista cabinete cu preturi sociale; Asociatia ROBI face eforturi sa puna mereu la dispozitie sterilizari gratuite pentru pisici, iar pentru caini, Primaria Municipiului Bucuresti colaboreaza cu mai multe cabinete. Aveti toate detaliile aici: http://www.4animals.ro/sterilizari.html.

Oameni buni, vine primavara, sterilizati-va DIN TIMP cainii si pisicile! Sunt responsabilitatea voastra!

Mai multe fotografii cu sugarii aici: https://picasaweb.google.com/andreea.robi/DoiSugariAbandonati#

Nimbus, ultimul patriot (11.02.2011)

Preiau articolul Asociatiei ROBI de aici: http://www.facebook.com/note.php?note_id=10150090250548845 , pentru ca e mult de scris.
=============

Problema: Cum salvezi un pisoi cazut intr-o conducta, la patru metri adancime?

Raspuns: Cu incapatanare si noroc.

Va amintiti de micii "patrioti", sau "pisoii cinefili", salvati de noi in octombrie de printre tevile din subsolul Cinematografului Patria?

http://www.facebook.com/note.php?note_id=442763243844

Toti trei au ajuns intre timp la casele lor si cresc vazand cu ochii, iubiti si rasfatati. Ne-am ocupat si de fratii lor mai mari, o pisica pe care am sterilizat-o si am returnat-o in zona, unde are si cine sa o protejeze, si un motan, acum castrat si el, care inca se afla la noi, in proces de socializare.

Pe mama lor, care de multi ani isi face veacul prin cotloanele cinematografului si pe la blocul invecinat, am incercat s-o prindem in repetate randuri, insa si-a ras de noi, ocolind mereu capcana. Pe urma s-a facut foarte frig, noi am fost coplesiti de alte treburi, cei de la cinematograf au asteptat sa le rezolve altii problema si ea a ramas tot neprinsa.

Acum doua zile am primit un telefon de la Patria: "Stiti, pisica are iar pui, iar unul dintre ei e cazut de trei zile in sistemul de ventilatie si n-avem cum sa-l scoatem. Se tot aude mieunand si deranjeaza spectatorii."

Andreea, care se ocupase si de ceilalti "patrioti", s-a dus imediat sa vada care e situatia. Pisoiul era intr-adevar prins in sistemul de ventilatie (o ramificatie de conducte, care duceau in panta pana jos de tot, in subsol) si, dupa atatea zile, desi abia mai avea putere sa miaune, umbla fara incetare prin conducte, incercand sa iasa. Din nefericire, de singura iesire posibila, in peretele salii de spectacol, il desparteau patru metri pe verticala. Cum sa-l scoti de acolo, cand nu poti intra dupa el, nu poti face gauri prin alta parte, si deja nu mai ai mult timp la dispozitie?

Andreea s-a intors acasa si a revenit, seara tarziu cand ventilatia fusese oprita, cu niste cearceafuri legate unele de altele, pe care le-a coborat in conducta, pana la pisoi. Dezamagire. Pisoiul e prea mic ca sa-i vina-n minte sa se urce pe ele. Andreea nu poate decat sa-i lase niste mancare si apa, intr-o galetusa coborata cu sfoara. Intrebarea revine: Cum sa-l scoti de acolo, cand nu poti intra dupa el, nu poti face gauri prin alta parte, nu se catara pe cearceafuri si ai si mai putin timp la dispozitie?

Cu incapatanare.

A doua zi dimineata, Andreea e din nou acolo, cu o improvizatie gandita peste noapte: un fel de sac din plasa de rafie, in care, in cazul ideal, pisoiul putea fi momit cu mancare si tras in sus. La fata locului lucrurile nu merg bineinteles cum ar trebui si urmeaza aproape doua ore de incercari si esecuri. Insa la un moment dat... minune! Pisoiul ramane agatat cu gherutele de sac, pe dinafara, si nu-si mai da drumul pana sus!

Un noroc de care ar merita sa aiba parte toate animalutele care ne ies in cale.

Proaspat prins:

http://www.flickr.com/photos/andreeainjapan/5459293589/

Si imediat dupa baita absolut necesara :-) :

Nimbus se afla acum in grija noastra si in scurta vreme va fi disponibil pentru adoptie. Pana atunci, va invitam sa-l vedeti in poze, aici: https://picasaweb.google.com/andreea.robi/NimbusUltimulPatriot#

Cat despre ceilalti frati ai lui, trei la numar, am aflat ca fusesera prinsi de angajatii cinematografului, cu cateva zile in urma, si dusi "afara in parculet", pe principiul ca "imediat ii ia cineva". Un gest iresponsabil pe care, din pacate, prea multa lume il face. Firesc, i-am intrebat de ce nu ne-au contactat, de vreme ce ne cunosteam deja. Ei bine, se grabeau si n-au mai avut cand sa ne gaseasca numarul de telefon (!) (In treacat fie spus, banuim ca tot asa am dat "intamplator" si peste alti doi pui de pisica, in decembrie 2009, pe treptele aceluiasi cinematograf.)

Am luat-o pe urma celor trei pisoi si am aflat ca, spre norocul lor, au fost luati de trei angajate de la Libraria Carturesti, care i-au auzit plangand si n-au putut ramane nepasatoare.

Asa ca, pana la urma, avem o poveste cu final fericit. Ne mai ramane doar sa prindem pisica-mama si s-o sterilizam. De data asta o vom prinde, orice-ar fi.

==============

UPDATE: Nimbus a fost adoptat cateva saptamani mai tarziu. Are un frate catel cu care se intelege foarte bine :-)