Mami, pisica batrana culeasa dintr-o mizerie de nedescris, care toata viata, 8 sau 11 ani cati o avea, ca nu se stie sigur, a trait pe langa un bloc, adapostindu-se in subsol si facand randuri peste randuri de pui. Un bloc in care traiesc zeci de oameni, dar nimeni nu s-a gandit sa-i faca un bine, macar s-o castreze daca nu s-o ia in casa.
Mami, pentru care nu gaseam nicaieri un coltisor unde sa-si petreaca linistita restul zilelor, putine cate o mai avea. I-ar fi placut la curte, pentru ca a trait in libertate toata viata. N-a aparut nici o oferta rezonabila, asa ca am tinut-o la mine, chiar daca asta insemna aglomeratie mai mare si in primul rand un loc in minus disponibil pentru urgentele viitoare.
Mami, cu intelepciune si bun-simt, a acceptat sa traiasca pasnic, in comun cu mai multe pisici, altele decat cele cu care era obisnuita. I-am spus ca doar asa poate ramane la mine, si a inteles. Ii lipseste libertatea, dar a inteles si asta. Ii dau des iarba, si o miroase mult-mult inainte s-o manance.
E foarte cuminte. Isi petrece zilele pe perna ei, acum mutata in spatele sobei calde. Cand apare vreo pata de soare pe covor, se duce si se intinde acolo. Cand ploua, se duce la geam, miroase ploaia, clatina din cap si se intoarce la perna ei, unde se face covrig si se culca. Stie bine ce e ploaia si cu siguranta tine minte si ca iarna e frig. Mai bine zis, ERA frig, pentru ca acum nu mai are grija asta.
Ii place mancarea gatita. Ii place mai mult sa manance din punga decat din farfurie, pentru ca toata viata a mancat din pungi aruncate jos de pe la geamuri.
Apoi, pentru ca toata viata a avut pui, de care a avut mare grija, s-a ocupat si de tot puietul care mi-a trecut prin casa. Cand erau mici ii lasa sa suga, cand mai cresteau ii invata sa se joace, statea cu ochii pe ei sa nu faca prostii, ii striga daca se indepartau (iar ei, evident, se faceau ca n-o aud :-D) si-i chema la masa, daca i se parea ca i-am adus ceva bun. Si acum ii accepta pe pisoii mai tinerei sa vina gramada peste ea si sa-i doarma in culcus.Se si joaca cu ei, in special seara, cand invie, cat e ea de batrana.
E drept ca cel mai mult ii place sa ma joc eu cu ea, cu siretul pe care-l vaneaza de luni de zile si tot nu s-a plictisit, dar stie ca sunt ocupata si nu indrazneste sa ma cheme ea la joaca. E bine oricand cand pot eu.
Pentru ca isi cunoaste locul si nu vrea sa deranjeze. Niciodata n-am avut senzatia ca ma impiedic de ea, cum se intampla cu restul hergheliei. Nu le taie calea nici pisicilor "stapane", desi ele, rautacioase, o mai scuipa. Nu vine gramada in dormitor, ca obraznicii cei mici. Nu cere sa fie mangaiata, dar ii face mare placere s-o dezmierd si scapa cate un rr scurt, de satisfactie. Nu cere nimic, dar multumeste pentru tot. In fiecare zi. Iar eu inteleg, si-i spun ca inteleg. Ii vorbesc, si o laud, si-o dezmierd. In fiecare zi, pentru cate zile o mai avea ea. Pentru ca asa ma simt OM, si dorm mai bine noaptea.