Mami (30.03.2011)

Scriam pe Facebook:

E o pisica maidaneza, ce atata caz?

(30.03.2011)


Sunt Andreea, voluntar Robi, si mi se rupe sufletul.

Acum cateva zile am nimerit intr-un loc din Bucuresti ca multe altele: un cartier cu blocuri peste blocuri si, la fiecare subsol, cu zeci de pisici. Pentru ca romanul, om gospodar, merge pe principiul ca altcineva trebuie sa-i rezolve problema ("nu-s, dom'ne, ale mele"), locatarilor din blocurile respective nici nu le trece prin minte sa duca vreo pisica la sterilizat, chiar daca toti se plang de miros, de miorlaituri si de puricii din subsol ("pentru ca astea mor pe-acolo si se aduna puricii"). Motivele pentru care nimeni nu misca un deget sunt diverse: cel mai frecvent am auzit "nu-s ale mele", cum ziceam, apoi "pai vecinii ar crede despre mine ca-s nebun", plus replica "e pacat mare: asa le-a dat Dumnezeu, sa se inmulteasca", imediat urmata de "dar nu raman multi pui, ca-i mananca motanii de mici". Nimeni nu mi-a zis ca nu le duce la sterilizat pentru ca n-are bani. Iar ele se inmultesc in nestire, traiesc de pe o zi pe alta mancand te miri ce, apoi mor, ori de boala, ori otravite, ori manancate de caini, ori calcate de masini. Insa cui sa-i pese, pentru ca sunt doar niste animale, si in orice caz "nu-s ale mele".

Ieri am luat de acolo o femela la castrat, nu foarte tanara si mama a multor generatii de pisici de la blocul respectiv.Mi s-a spus ca n-a fost a nimanui, pe acolo s-a nascut si ea si a trait doar afara si in subsol.

Pentru ca a fost operata destul de tarziu, pana seara nu s-a trezit bine si am luat-o peste noapte acasa. Dimineata a fost cam frig si cam umed, si am hotarat s-o mai tin o zi, desi am casa plina de pisici.

Din clipa in care s-a trezit din anestezie, pisica asta - maidaneza pura! - n-a facut decat sa toarca, sa framante cozonaci si sa ma roage s-o mangai. Insa cu stil si cu bun-simt, pe tacute, nu cerseala zgomotoasa. E prima oara cand vede o casa de om si cand doarme intr-un culcus moale si curat. E prima oara cand cineva ii vorbeste bland si cu dragoste, numai ei. E prima oara cand cineva ii spune ca-i frumoasa, dar ma crede pe cuvant. E prima oara cand e convinsa ca e in siguranta si indrazneste sa se aseze cu burtica in sus, pentru ca, o da, a descoperit ca-i place foarte mult sa fie dezmierdata pe burtica. Este insa si ultima oara cand are parte de toate astea, pentru ca maine dimineata se va intoarce de unde a plecat, la blocul ei cu subsolul plin de pisici, de gunoaie si de purici. Iar mie mi se rupe sufletul. Incerc sa ma consolez cu ideea ca, o data pe zi, coboara un locatar si le hraneste. Altele n-au nici atat.

E doar o maidaneza, adulta, pe care n-o vrea nimeni si niciodata n-o sa aiba parte de o casa a ei. Imi doresc sa uite c-a stat la mine, sa uite ca i-a fost bine, sa uite c-am mangaiat-o si c-a tors.

===========

UPDATE dec 2011: Mami e in continuare la mine, mai multe despre ea aici.