Jimmy şi Tussi (13.08.2015)

Doi pisoi sugari primiţi de la o fostă studentă care vaaaai, n-are timp să se ocupe, vaaaai mai are o pisică acasă, vaaaai mai şi lucrează. În fine.  

Până la urmă, când îi văd sătui, mulţumiţi şi cuminţi, şi când îi aud torcând ca aici în filmuleţ, îmi trec toate supărările şi mi se pare că ţin în palme nişte minuni mici. 

Într-un final s-au făcut măricei şi au ajuns fiecare la casa lor.

Jimmy:

Tussi:

Humphrey si Miaurice (07.07.2015)

Doi pisoi sugari găsiţi într-o grădină între blocuri de vecina mea care mă tot aprovizionează vara cu pisoi sugari. Cel mai probabil luaţi de la mama lor şi aruncaţi, pentru că o mamă pisică nu-şi abandonează puii şi se luptă pentru ei, aşa cum mi-a demonstrat-o chiar şi o mamă pisică paralizată. 

Ăştia doi încă nu făcuseră viermi, dar îi mâncau puricii de vii şi nu erau deloc în siguranţă în improvizaţia de coteţ unde-i adăpostise vecina, care mergea să-i hrănească odată la câteva ore. 

 

 I-am luat acasă, i-am spălat, i-am crescut cu biberonul. Le-am spus Miaurice (cel cu model de mustăcioară) şi Humphrey (cel alb cu negru pe cap), dar au fost nişte nume prea simandicoase pe care adoptatorii abia le puteau oricum citi pe litere. Humphrey a devenit Moşulică, pentru că mereu avea o faţă de moşulică adormit, iar Miaurice, ca să rimeze, Şuşulică. 

În cele din urmă au avut noroc şi au fost adoptaţi.

Grasa (28.05.2015)

De fapt, încă n-are nume, dar îi zicem noi aşa ca să râdem de ea.

Am primit-o de la o fostă studentă. Una din multele ei pisici de la bloc, una care nu s-a lăsat prinsă cu capcana şi sterilizată, nu e mamă bună, face pui, îi scoate din bârlog şi-i lasă pe unde apucă. Asta mică a fost norocoasă că a găsit-o cineva la timp. Şi că la mine se apropie vacanţa, nu mai sunt plecată zilnic de dimineaţa până seara şi reuşesc s-o hrănesc la 3-4 ore. 

Dunguţe şi Nasolina cea mică imediat au luat-o în grijă şi n-au lăsat-o să simtă că e singură, fără fraţi şi fără mama ei. E cuminte foc şi creşte repede.

Viermănoşii (11.06.2014)

Un administrator gospodar de la un bloc s-a trezit că i-a fătat o pisică în subsol şi s-a gândit să rezolve problema ca mai toţi administratorii gospodari de pe la mai toate blocurile: a luat puii şi i-a dus pe terenul viran din dos. Nu mai contează cât i-o fi căutat şi cât o fi mieunat după ei sărmana mamă pisică, sau ce mastită a făcut pe urmă, rămasă cu lapte, dar fără pui. La detalii din astea nesemnificative nu se gândeşte nimeni. 

Un aurolac i-a auzit plângând şi i-a pus într-un coteţ, pe lângă acelaşi bloc. O fată care hrăneşte pisicile în zonă a încercat să aibă grijă şi de ei, dar, neputându-i lua în casă, i-a lăsat în coteţ. A doua zi m-am dus şi eu să-i văd, oarecum îngrijorată, pentru că, peste noapte, fusese o ploaie puternică. Cei cinci pisoi sugari erau relativ ok (aurolacul ne-a spus că a venit o căţea şi a stat cu ei toată noaptea), dar, pentru că se murdăriseră peste zi şi era cald, veniseră muştele şi-şi puseseră deja o mulţime de ouă pe ei. Asta ar fi însemnat, peste alte 6-10 ore, o mulţime de viermi, care i-ar fi mâncat de vii. 

Era clar că n-aveau şanse să trăiască acolo unde erau aşa că i-am luat şi pe ăştia. Seria dinainte era deja la grădiniţă, mâncau singuri.
M-am chinuit vreo două ore să-i spăl şi să le scot toată muşiţa din blană, dar am reuşit şi n-au păţit nimic. 

Au dus-o bine până i-am înţărcat, apoi nu ştiu ce au avut, păreau cam taraţi, nu se dezvoltau cum trebuie, lâncezeau fără chef de joacă, etc. Într-o dimineaţă am găsit unul dintre pisoi zăcând într-o baltă de diaree, am mers cu el imediat la vet dar s-a stins după câteva ore. N-am avut un diagnostic clar. Am băgat imediat în ceilalţi patru antibiotic şi vitamine şi, după câteva zile, erau mult mai bine. Pe urmă n-am mai avut nici un fel de probleme cu ei.

Din nou m-a ajutat Mama Miruna să-i cresc :-)

Pisoi sugari (24.04.2014)

Trei pisoi sugari pe care i-au găsit doi tineri, fară experienţă şi din păcate fără cea mai mică dorinţă de implicare. E prea greu, prea complicat, prea mare deranjul, eu nu pot, voi de ce nu puteţi, că doar sunteţi asociaţie etc etc.

Iniţial voiam doar să mă întâlnesc cu ei să văd în ce stare sunt pisoii, să le dau lapte şi un biberon şi să le arăt cum să-i hrănească (vorbiserăm şi la telefon de câteva ori bune), dar când am văzut că-i ţineau într-o cutie, pe nişte ziare, cu o sticlă cu apă caldă alături, fără o cârpă, ceva ("păi şi ce vreţi acuma, să le cumpăr prosop?!"), uzi şi murdari de-mi mutau nasul din loc, m-au apucat dracii şi i-am luat eu acasă. 

Din trei, unul s-a stins chiar a doua zi, dar ceilalţi doi, cu ajutor din partea pisicilor casei, în special Mama Miruna şi Noeluş (dar şi cu participarea lui Dunguţe, mereu bucuros să primească la sfârşit picăturile rămase în biberon), au crescut mari şi sănătoşi. 

Dunguţe: Aha, deci aşa le dai tu lapte. Ce rămâne pot să lipăi eu?

 Cu Noël, într-o zi mohorâtă şi ploioasă.

 Nene motaneeee, ce mare eşti!

Fîţi şi Zuzu, acum la grădiniţă :-)

Tigrisori (21.01.2013)

Au trecut pe la mine patru tigrisori sugari in varsta de vreo 8 zile, gasiti de cineva, ca de obicei, pe langa un bloc. Cumintei, mancaciosi si cu model superb. Abia astept sa-i vad mari :-)

I-am tinut o zi si jumatate, lasandu-i apoi cuiva de incredere, pentru ca eu una deocamdata nu m-as descurca si cu ei.  

Noelușul, ca de obicei, a fost bucuros sa ma ajute :-)

Sugari de august (17.08.2012)

Se putea sa treaca o luna si sa nu mai aduc eu in casa sugari, mai ales ca Fumi s-a facut baiat mare?

Eram in vizita la o prietena, ne beam cafeaua cu un ochi la Facebook, iar ea a descoperit niste poze ale cuiva cu un sugar proaspat gasit. Pozele aveau si comentarii deosebit de pertinente care raspundeau la intrebarea "l-am gasit, acu' ce sa fac cu el?", la genul "fata du-l la vet da' nu zi ca-i al tau sa nu-ti ia bani", sau "da-i o pastila, costa 5 lei si pe urma o sa manance" (WTF???)

Nu mi-a trebuit mult sa ma hotarasc sa cer eu pisoiul. Am vorbit cu fericita posesoare, am stabilit unde sa ne intalnim, am mers sa luam sugarul, alb cu negru, in varsta de cel mult doua zile, am ajuns acasa, i-am dat sa manance, l-am cazat in cuclus cu ursulet... si nu trece mult pana suna telefonul. "Am mai gasit unul, tot acolo".

A ajuns tot la mine. Alb cu portocaliu, mai rapciugos ca primul si cu ceva probleme neurologice, pentru ca, tot timpul cat e treaz, se leagana si da din cap ca un copil orfan. N-am mai vazut pisoi mic sa faca asa.

Deocamdata sunt bine amandoi, mananca din trei in trei ore, dorm cuminti si cresc.

Noelușul, bineinteles, e si el mereu prezent:

 

Peste cateva zile plec iar cu cortul la mare si am sa-i iau cu mine, pentru ca n-am cui sa-i las acasa. In fond, ce mare scofala? In afara de cele vreo 6 mese pe zi + toaleta, care nu dureaza mult, nu necesita vreun fel de ingrijire speciala, si nici nu cred c-o sa viscoleasca... 

Fumi, sugarul din iulie (20.07.2012)

M-a sunat Andreea, cea care ne ceruse ajutorul si pentru pisoii din canal sa-mi spuna ca, in aceeasi zona, a gasit un pisoi sugar, care arata foarte neingrijit si se pare ca e acolo de mai multa vreme. Ea n-avea cum sa-l tina. Eu as fi preferat sa nu fie nevoie sa-l iau tot eu, dar n-am avut incotro. Era important sa-l ia de acolo cat mai repede, dar nu putea pleca de la serviciu, asa ca ne-a venit ideea sa-si trimita mama (bietele mamele noastre...). 

In doua ore aveam pisoiul. Murdar rau si mancat de viu de purici, dar altfel vioi. L-am hranit, l-am spalat si ne-am reinceput rutina, biberon din 3 in 3 ore. Nu pot sa zic ca-mi era dor. 

L-am numit Fumi, dintr-o subita inspiratie japoneza. 

Tocmai deschidea ochii, deci cred ca avea vreo 10 zile. Azi se apropie de trei saptamani, e cuminte si dulce, si mai ales foarte receptiv la ce e in jur, mult mai atent si mai curios ca multi alti sugari care mi-au trecut prin mana. 

Peste inca vreo doua saptamani incepem intarcarea :-)

Inca trei sugari (16.04.2012)

Nu stiu daca am apucat sa stau 24 de ore cu doar UN pisoi mic in casa, pe langa herghelia mea, bineinteles. Am primit un telefon, stiti, am numarul dv de la.... , in legatura cu niste pisoi, cred ca sunt mici, i-am vazut ieri pe afara dar vad ca mama lor n-a vrut sa vina la ei. Bun, dar i-ati luat in casa, nu? Aaa, nuu, am zis ca vine pisica. 

Injur in gand si-i zic sa mi-i aduca. Trei pisoi de maximum trei zile, mai probabil doar de doua, reci ca moartea. E socant sa pui mana pe ceva care misca si de care stii ca e viu, dar e atat de rece. 

I-am luat urgent si i-am incalzit cu sticle cu apa calda, intr-un culcus cu o caciula de blana de oaie intoarsa pe dos, ca un cuib. O blana la sugari face minuni. Lapte praf aveam destul, aveam si biberon, stiam si la ce ma inham, dar am privit lucrurile cu usurinta - la cat de reci erau, n-am crezut c-o sa-i am pe cap mai mult de o seara. 

Ash. Acum cand scriu, tocmai s-au implinit trei saptamani de cand i-am preluat. Pe unul era sa-l pierd pe parcurs, dupa prima saptamana, dar si-a revenit surprinzator. 

Noelușul e si el nelipsit. Cred ca-i place sincer sa aiba grija de pisoi mai amarati ca el. Poate ca-si aduce aminte cum era cand era orfan. 

Pe la doua saptamani:

La trei saptamani:

Am vorbit mult cu Noel de cand l-am vazut cat de mult e dispus sa participe, de la seria trecuta de sugari incoace. Il chem, il bag in seama, il anunt ce facem, ii cer parerea, mai schimbam o vorba despre ce fac si cum cresc cei mici... iar el se uita in ochii mei de parca ar intelege, si cand il laud si-i multumesc de ajutor, mi se aseaza pe picioare, ofteaza a relaxare, inchide ochii si toarce incetisor. 

Cat despre pisoi... nu, n-au fost nici abandonati nici pierduti de mama lor. Au iesit dintr-o casa de om (vorba vine, om), pentru ca nu aveau nici un purice. Iar mama pisica, oricat de grijulie ar fi fost ea, nu le punea cutiuta si prosop, acolo sub balcoanele de la bloc, unde zice lumea ca i-a lasat si n-a mai vrut sa stie de ei. Dar de fapt de ce sunt eu asa de sigura, doar n-am fost acolo sa vad cu ochii mei...

Cei SAPTE magnifici (04.03.2012)

Mi-era dor sa mai am sugari in grija, dar nu mi-am dorit chiar SAPTE :-D

Lasati de cineva intr-o cutie pe un teren viran, mi s-a spus. Cine i-a vazut s-a gandit sa anunte mai departe, dar nu sa-i si ia de acolo. Au stat afara mai mult de 24 de ore, pana am convins persoana sa mearga si sa-i puna la caldura, pana ajungeam eu sa-i iau.

Sapte pisoi sugari, trei baieti si patru fete. 

 

In prima seara a murit unul, si inca unul doua zile mai tarziu. Din cei cinci, deocamdata e la mine doar o fandosita mica, pe care o supravegheaza indeaproape Noelușul. El i-a fost dadaca si lui Benni, are o feblete pentru pisoii mici si amarati.

===========
UPDATE, 27.03.2012
Am trecut in grupa mijlocie.

Acum sunt la mine Nina Fandocita ( pron. [fando'θita], ca Lucecita :-)), Printesa Clara si Mateo. Luciano si Luz sunt la Silvia. Au implinit o luna. Ai mei ma urmaresc peste tot cand ii las liberi sa se mai dezmorteasca, mi se catara pe blugi cand li se face foame - ei stiu ca masa se ia la mine in brate-, fugaresc orice umbra de pisica vad prin casa si.... cresc. De vreo doua zile am inceput sa le variez hrana, le-am dat pasta de carne si pasta de bobite inmuiate. Clara s-a infipt si a lipait, Nina a lipait si ea tentativ, Mateo habar n-are ce trebuie sa faca. Asa ca intarcarea o sa mai dureze un pic... Au descoperit si olita, si o nimeresc singuri destul de des.

Noelușul mi-a fost si imi este de mare, mare ajutor. E un motanel de nota zece, laudat bineinteles pe masura. Mami n-a prea vrut sa aiba de-a face cu pisoii, dar o inteleg, e mult mai bine sa te odihnesti decat sa ai de lucru.

Doi sugari abandonati (18.02.2011)

Articol preluat de aici: http://www.facebook.com/notes/asociatia-robi/doi-sugari-abandonati/10150094183963845, din lipsa de timp.

Pisoii sunt, ati ghicit, la mine :-D
=============

Bucuria Oanei, de data asta... intoarsa seara acasa, dupa o zi de munca, a iesit cu cateii in parc si, surpriza, a gasit doi pisoi nou-nascuti, abandonati si deja intepeniti de frig. Pe pisoi ii vazusera in parc si alte persoane cu caini, deci iubitori de animale, ne putem gandi, insa nici unul n-a facut pasul simplu de a-i lua pe pisoii atat de fragili si a-i pune macar undeva la caldura, pana se gasea o solutie pentru ei.

Pisoii sunt in viata, deocamdata nu par sa aiba probleme, stau cuminti la caldura si sunt hraniti cu biberonul la fiecare 3 ore. Au avut noroc, dar daca nu-i gasea Oana? Cat ar mai fi stat in frig si ce s-ar fi ales de ei, de vreme ce toti cei care i-au vazut n-au facut decat sa-i compatimeasca si sa-si franga mainile?

Si mai mult decat atat, de ce au trebuit sa fie luati de la pisica mama si aruncati? Pentru ca in mod sigur NU pisica i-a adus in mijlocul parcului. De ce, in lumea noastra moderna si cu pretentii de lume civilizata, niste fiinte vii si neajutorate sunt abandonate in strada? Ce este atat de greu sa-ti sterilizezi animalul la timp, pentru a nu mai lasa sa se nasca niste pui nedoriti, si care cine stie ce viata vor avea, daca au zile? Sterilizarea este un "efort" pe care detinatorul animalului trebuie sa-l faca O DATA in viata, nu in fiecare sezon.

Exista cabinete cu preturi sociale; Asociatia ROBI face eforturi sa puna mereu la dispozitie sterilizari gratuite pentru pisici, iar pentru caini, Primaria Municipiului Bucuresti colaboreaza cu mai multe cabinete. Aveti toate detaliile aici: http://www.4animals.ro/sterilizari.html.

Oameni buni, vine primavara, sterilizati-va DIN TIMP cainii si pisicile! Sunt responsabilitatea voastra!

Mai multe fotografii cu sugarii aici: https://picasaweb.google.com/andreea.robi/DoiSugariAbandonati#

Mip (26.10.2010)

Mip este "mini-Otto", sugarul negru despre care am pomenit aici.
Asa cum spuneam in postarea trecuta, l-a gasit cineva pe 26 septembrie dimineata foarte devreme, in scara unui bloc, la parter langa lift, invelit intr-un prosopel intr-o punga de hartie. Probabil ca singura lui vina a fost ca s-a nascut negru, daca nu cumva... ca s-a nascut, pur si simplu.
Avea doar cateva zile:

M-am cam chinuit cu el in primele doua saptamani, nu tolera laptele praf pentru pisoi, era foarte slabit de la diaree si a trebuit cateva zile sa-l tot duc la doctor. Pe urma s-a pus pe picioare. Transportorul de langa soba calda devenise plictisitor si cerea tot mai mult afara, unde pornea sa exploreze. Si-a facut si prieteni, mai intai Lucy:

si, mai de curand, Kuni, motanelul "patriot":

Totul a mers bine pana ieri seara, cand a inceput sa respire foarte, foarte greu si n-a mai vrut sa manance sub nici o forma. Daca il fortam vreun pic sa inghita, tipa si se tragea in spate. Azi dimineata am fost cu el la doctor, a fost hidratat si a primit vitamine. In continuare n-a vrut sa manance. Ar fi trebuit sa mai mergem o data si seara la tratament, dar n-am mai apucat. Pana la urma nu stiu de ce a murit. Se implinise exact o luna de cand il aveam in grija.

Mia (06.07.2010)

O grasunica mancacioasa, gasita de colega mea Roxana de la Asociatia ROBI. Cine sa aiba grija de ea, atat de mica? Andreea, normal :-D .

I-am spus Mia. Are 6-7 zile si inca n-a facut ochi. E vioaie si pare ok, desi avea zeci de purici, de care am reusit totusi s-o scap, cu rabdare si cu pudra Bolfo.
O sa-i tina companie lui Fernando (pisicutul "mascat" negru cu alb din cei doi sugari preluati duminica - nu stiu daca e mascul dar asa mi-a venit sa-i zic :-D ), care ramasese singur, pentru ca, din nefericire, fetita "tortie" s-a stins luni seara.

Acum, cand scriu, Mia si Fernando dorm satui si cumintei intr-un transportor, cu sticle cu apa calda sub culcus si vegheati de Mama Maimutica. Peste vreo doua ore mancam iar...

Trei vieti cu mult prea scurte (24.06.2010)

Trei pisoi de numai o zi, gasiti aruncati undeva in strada si culesi de cineva care n-a putut ramane nepasator. Ingrijti de persoana o zi si o noapte, cu sfaturi prin email de la noi, prea aglomerati ca sa-i putem prelua pana in ziua urmatoare. Unul nu rezista pana a doua zi. Al doilea se stinge pe drum, chiar inainte de a ajunge la noi. Al treilea este preluat de colegele mele care tocmai gasisera in zona lor o pisica cu pui de doua saptamani. Pisica il accepta, dar ceilalti pisoi il dau deoparte, si nimeni nu-i poate tine pe toti in casa, sub supraveghere, ca sa apuce si el sa suga. Se renunta la ideea mamei adoptive si e luat de una dintre colege urmand sa fie hranit cu biberonul, dar el refuza mancarea si e tot mai apatic. Pe seara ajunge la mine, pentru ca urma sa am o zi libera si as fi putut sa-l hranesc la interval de 3 ore. Din pacate nu mai vrea nimic si se stinge peste putin timp la mine in palma.

Trei pisoi care poate ca ar fi supravietuit daca nu aveam atat de multe animale pe cap si reuseam sa-i ingrijim noi din primul moment. Dar cine poate sti.
In orice caz, trei pisoi care n-ar fi murit asa daca cineva isi steriliza pisica la timp. Trei pisoi care n-ar fi murit asa daca acel cineva nu i-ar fi aruncat de cum s-au nascut si i-ar mai fi lasat pe langa mama lor. Dar deh, deranjul ar fi fost prea mare cu atatea lighioane in jur. Oamenii de genul asta sunt in general foarte mandri de ei ca au "avut suflet", ca n-au inecat pisoii in galeata ci i-au lasat undeva, gandind ca "poate-i ia cineva". Pe cei mai multi insa nu-i ia nimeni. Mor de foame si de frig sau mancati de vreun caine. Si nestiuti de nimeni.