Trei vieti cu mult prea scurte (24.06.2010)

Trei pisoi de numai o zi, gasiti aruncati undeva in strada si culesi de cineva care n-a putut ramane nepasator. Ingrijti de persoana o zi si o noapte, cu sfaturi prin email de la noi, prea aglomerati ca sa-i putem prelua pana in ziua urmatoare. Unul nu rezista pana a doua zi. Al doilea se stinge pe drum, chiar inainte de a ajunge la noi. Al treilea este preluat de colegele mele care tocmai gasisera in zona lor o pisica cu pui de doua saptamani. Pisica il accepta, dar ceilalti pisoi il dau deoparte, si nimeni nu-i poate tine pe toti in casa, sub supraveghere, ca sa apuce si el sa suga. Se renunta la ideea mamei adoptive si e luat de una dintre colege urmand sa fie hranit cu biberonul, dar el refuza mancarea si e tot mai apatic. Pe seara ajunge la mine, pentru ca urma sa am o zi libera si as fi putut sa-l hranesc la interval de 3 ore. Din pacate nu mai vrea nimic si se stinge peste putin timp la mine in palma.

Trei pisoi care poate ca ar fi supravietuit daca nu aveam atat de multe animale pe cap si reuseam sa-i ingrijim noi din primul moment. Dar cine poate sti.
In orice caz, trei pisoi care n-ar fi murit asa daca cineva isi steriliza pisica la timp. Trei pisoi care n-ar fi murit asa daca acel cineva nu i-ar fi aruncat de cum s-au nascut si i-ar mai fi lasat pe langa mama lor. Dar deh, deranjul ar fi fost prea mare cu atatea lighioane in jur. Oamenii de genul asta sunt in general foarte mandri de ei ca au "avut suflet", ca n-au inecat pisoii in galeata ci i-au lasat undeva, gandind ca "poate-i ia cineva". Pe cei mai multi insa nu-i ia nimeni. Mor de foame si de frig sau mancati de vreun caine. Si nestiuti de nimeni.