Pericol mare pentru porumbei! (14.06.2015)

Preluat de pe pagina de Facebook a Asociaţiei ROBI:

Fără să vreţi, puteţi face un mare rău porumbeilor! 

CITIŢI !!!

www.4animals.ro
contact: asociatia.robi@gmail.com
Dragi prieteni, aveţi MARE grijă cum gestionaţi, depozitaţi sau aruncaţi materiale textile, sfori, saci de rafie etc, orice se poate destrăma, în timp, în fire subţiri! Porumbeii şi alte păsări îşi pot încurca picioarele în ele şi-i aşteaptă o viaţă de chin şi uneori o moarte lentă!

Ni s-a semnalat foarte recent cazul unui stol de porumbei de pe lângă Piaţa Universităţii, unde multe exemplare au picioarele mutilate, cu fire ca de aţă intrate în carne, gheare lipsă, sau ambele picioare încurcate, legate unul de celălalt.

Ne-am deplasat la faţa locului şi într-adevăr, aşa erau. Oamenii din zonă ne-au spus că au fost şi câţiva porumbei care nu-şi mai puteau folosi picioarele deloc, încâlcite, iar când stăteau pe pământ se sprijineau în aripi. Aceia abia ajungeau la mâncare, pe vasul cu apă nu se puteau căţăra, şi în cele din urmă, dar după săptămâni de suferinţă, au şi dispărut. Mai mult ca sigur că n-au supravieţuit.

Am încercat, însă deocamdată n-am reuşit să prindem nici măcar unul, cu minciog sau un alt fel de plasă fină, pentru că la cea mai mică mişcare îşi iau zborul. Ne vom gândi la alte soluţii practice, pentru că nu-i putem lăsa aşa.

Între timp, vă rugăm:
1. uitaţi-vă în jurul dumneavoastră, prin curţi, poduri etc unde au acces păsările, gândiţi-vă dacă aveţi astfel de materiale şi stocaţi-le în aşa fel încât să nu se încurce păsările în ele.
2. dacă staţi în zona (dar nu foarte restrânsă) a Pieţii Universităţii - Inter - Magheru, încercaţi să identificaţi, tot prin curţi, poduri etc, care ar putea fi cauza tuturor acestor încâlceli, pentru a o elimina.
3. fiţi mai atenţi ca de obicei la păsările din jur şi, dacă mai întâlniţi asemenea cazuri, scrieţi-ne pe adresa asociatia.robi@gmail.com
4. nu în ultimul rând, DISTRIBUIŢI acest album, ca să poată afla cât mai multă lume.
Mulţumim!

CITIŢI ŞI: 
http://andreea-robi.blogspot.ro/2015/06/impiedicatii-de-la-inter-jurnal-de.html 
http://andreea-robi.blogspot.ro/2015/06/impiedicatii-de-la-inter-jurnal-de_29.html

Micutul Mathias (05.11.2012)

Se insera. Fusesem cu M. la adapostul de catei si tocmai plecam spre casa, cu masina. Mai aveam un pic si ajungeam la lumea civilizata, la drumul mare. Pe campuri, aproape de ultimele case din sat, doua fetite se jucau, ghemuite. Pe urma s-au ridicat. Una tinea in maini niste bulgari de pamant cu fire de iarba, cealalta... ceva. Din experienta noastra, "ceva" mic, in mijlocul drumului sau in mainile oamenilor e aproape intotdeauna un pui de animal. Ne sare inima si ne apropiem sa vedem despre ce e vorba, sperand totusi ca era doar o punga, sau un obiect oarecare... dar de data asta n-a fost doar o punga, ci un pisicut de vreo doua luni jumate. 

La marginea unui sat unde oamenii n-au nici cea mai mica grija de animale si unde cainii lor ies din curti si umbla flamanzi pe strazi, n-ar fi avut nici o sansa. Am luat-o pe fetita cu duhul blandetii si i-am zis sa mi-l dea mie, dar mi-a aruncat o cautatura incruntata si l-a strans si mai tare in brate. Am reluat negocierile, mai pe limba ei: "auzi fato, e-acasa tac-tu?" A reactionat pozitiv. Nu era tac-su acasa, dar era bunicu', cu care ne cunosteam si stia cu ce ne ocupam. Pisoiului ii curgeau ochii, asa ca i-am spus bunicului ca, fara tratament, o sa orbeasca sau o sa moara, cum s-a intamplat si cu pisoii din livada de la doi pasi de casa lui, unde stia cat statusem ca sa-i prindem. Am pronuntat, tacticos, RI-NO-TRA-HE-I-TA, si l-am epatat. 

"A, si ce, vreti sa-l luati? Pai vi-l dau, ca si asa are si piciorul rupt. Il avem de vreo saptamana". 

Dobitocule, si nu puteai sa ne opresti in oricare dintre zile, si sa ni-l dai sa-l ducem la doctor de cand l-ai vazut ca are piciorul rupt? Dar nu i-am mai zis nimic, ca-mi pusese deja pisoiul in brate si asta conta. 

Telefon la Mari, aranjat cu vetul sa-l ducem direct la cabinet, fuga la Bucuresti. 

A fost operat, i s-a pus o brosa si a stat vreo trei zile la cabinet. Cand m-am dus sa-l iau, era fericit si nu-si dorea decat sa stea in bratele cuiva si sa fie mangaiat. 
.

 

Pentru ca la mine acasa erau prea multi pisoi si prea navalnici, a stat o vreme in cazare temporara, undeva unde stiam ca e un motan batran si care doar cu greu poate fi scos din ale lui. Perfect pentru un pisoi care trebuie sa stea cuminte, sa i se vindece piciorul. Ash, dupa vreo doua saptamani (cand deja i se scosese si brosa) erau nedespartiti, se jucau in draci, cel mare il adoptase si-l tot spala...

Dar R. n-a mai putut sa-l tina si l-am luat eu. Vreo trei zile s-a marait cu ai mei, dar pe urma totul a intrat in normal. 

E un lipicios mic si torcator. Dimineata, cand Noël deschide usa de la dormitor ca sa poata veni la mine toata lumea :-D, urca in pat si mi se strecoara pe gat, pe langa plapuma. Bineinteles ca trebuie sa mai stam asa un pic, chiar daca intre timp a sunat ceasul :-)

Mau (07.10.2012)

Inca un aviator, al patrulea, in timp, dupa Mussi, Mitts - Henri Coa(n)da si Tavi Aviatorul, cazut de pe terasa aceleiasi vecine (iresponsabila, dar altfel cu mari pretentii), de la etajul 2. Cules de data asta de alti vecini care stiu sa ma sune cand gasesc ceva :-D Mi l-au adus in stare de soc, lovit la nas, cu un ochi care ii curgea putin si o mega-raie in urechi. La raie ma asteptam, e brandul tuturor pisicilor cucoanei. Altfel, se preocupa sa le puna la gat margele sau zgardite cu clopotei.

Cel mai greu mi-a fost sa-i aleg numele. Henri Coa(n)da am mai avut, era motanel si nu-i puteam zice Amelia (Earhart), Traian (Vuia, dar nu numai) nu suna prea bine zilele astea... :-D fiind si birmanez, i se potrivea un nume mai nobil, gen Antoine (de Saint-Exupéry), dar pe urma m-am gandit cum aveau sa i-l poceasca potentialii adoptatori, si am renuntat. Am experienta de la Noël, pe care din Noli si Nolea nu-l scoteau...

In pana de idei, l-am luat in brate si l-am intrebat:
- Pisicut, tu cum vrei sa te cheme?
Mi-a raspuns, prompt:
- Mau!
Si asa i-a ramas numele.

Vreo doua zile a fost tare amarat, era rupt de lumea lui, il dureau oscioarele si-l mancau rau urechile... unde mai pui ca-l si curatam de trei ori pe zi si-i puneam picaturi in urechi...

Pe urma s-a integrat, pe langa Mami cea inteleapta si ceilalti pisoi de seama lui.

S-a facut un grasunel frumusel si in scurta vreme i-am si gasit adoptator. 

Pisoiul de pe sub masini (14.08.2012)

     Nici macar o poza n-am cu el. Va fi un articol LUNG din categoria "frustrari in scris".

     Aseara pe la 10 ieseam in oras cu o prietena venita din Japonia, pe care in general apuc sa o vad doua ore pe an. Din cele doua, jumatate de ora ne-am petrecut-o in patru labe pe langa niste masini, pentru ca, undeva pe Mosilor, am auzit un mieunat de sub o masina. Cazul clasic si enervant, pisoi care urla ca din gura de sarpe, bagat IN caroseria masinii, parcata la un metru de bulevardul cu trafic intens. Lanterne n-aveam, cu telefoanele mobile nu vedeam nimic, i-am luat niste conserve pentru pisici de la nonstopul din colt, i-am pus tipului bilet la stergatoare sa nu porneasca motorul si sa ma sune neaparat, am sunat pe cineva de la Robi dandu-i toate datele si rugand-o sa posteze pe Facebook, in speranta ca o fi cineva in zona si poate veni sa incerce sa prinda pisoiul. Pe urma am plecat cu S sa bem si noi un suc undeva, totusi, ca sunt si eu om, am si eu prieteni, din ce in ce mai putini, si uneori nu pot, sau nu vreau sa las totul balta pentru animale. 

     La 12 si ceva ne-am intors tot pe acolo, n-am auzit pisicul dar biletul mai era pe geamul masinii. Am pus si o carte de vizita, sa fie mai convingatoare.

     La 1 noaptea cand ajung acasa, vad ca postarea de pe facebook n-avea toate indicatiile, era un fel de "pe Mosilor pe dreapta" si chiar daca s-ar fi dus cineva, ar fi cautat acul in carul cu fan. 

     Mi-am pus ceasul sa sune la 5 si pe la 6 eram pe Mosilor, dardaind de frig si somn. Am strigat pisoiul si mi-a raspuns de sub alta masina, bineinteles tot bagat adanc intr-o caroserie. De data asta venisem pregatita cu lanterna, oglinda si ce mai trebuia si l-am vazut: un puiut tigrat superb, de cel mult doua luni, cu ochi albastri. 

     Am stat in patru labe, i-am vorbit, i-am mieunat, l-am descantat, i-am facut tot ce mi-a trecut prin minte. Degeaba. Se facuse aproape 9 dimineata, bulevardul era tot mai circulat, lumea se tot baga sa-mi dea sfaturi, s-au adunat toate colectionarele de pisici din cartier, una care-si plimba cainele mi-a adus doua jucarii de catel sa-l scot cu ele de sub masina, in fine, un circ intreg de care nu reuseam sa scap. Ba mai mult, de la un balcon incepe sa zbiere la mine un tataie la bustul gol, ca ce caut la masina lui. Ii zbier si eu de jos in sus, zice ca se imbraca si coboara.
     Coboara cu o camasa trasa la repezeaza si incheiata aiurea la nasturi si cu o coada de matura. Eu civilizata, el foarte deranjat de situatie. Ii dau cartea de vizita, o mototoleste in pumn si o baga in buzunar. Deschide capota, ne uitam la motor, vedem pisicul, n-am cum sa-l apuc, trec trei minute si tataie isi pierde rabdarea, ia coada de matura si incepe sa loveasca pe la motor, pe sus si pe jos, ca apucat. Pisicul iese innebunit sub masina si vad ca are doar trei picioare, din al patrulea, din spate, ii lipsea un ciot. Mi se face rau. Pisicul, terorizat, intra inapoi sub caroserie. Tataie, nervos, injura si ameninta ca porneste masina si pleaca la piata. Incerc sa-i aduc argumente logice sa mai aiba putina rabdare, ca daca tot ne-am chinuit sa salvam pisicul, putem sa mai incercam putin, ca suntem oameni. "Da' ce ma intereseaza pe mine pisicu fato, sa se duca dracu, da'mi intra la curea si-mi strica motorul." Intre timp se infiinteaza o tanti despre care banuiesc ca e nevasta-sa si incepe sa ma imbranceasca la propriu si sa tipe, dar nu-mi da nici o clipa ragaz sa raspund si sa-i explic. Ca-n filmele cu nebuni. - CE TE TOT INVARTI P-ACI D-AZNOAPTE??? - Pai, o pisica... - O PISICA? NU MA INTERESEAZA! - Bine dar.... - NICI UN DAR, NU MA INTERESEAZA! SI MIE IMI DISPARE LUCRURILE! MASINA ASTA E BUNUL MEU! - Dar... - NU MA INTERESEAZA! si nu mai stiu ce. Mi-am iesit din fire si am inceput si eu sa urlu ca sunt pe domeniul public, ca ma doare-n fund de bunul ei, sa cheme politia daca vrea neaparat sau mai bine o chem eu daca ma mai imbranceste mult, scot mobilul, zic cu voce tare formula magica UNU... UNU.... DOI si ticnita se intoarce pe calcaie si pleaca. Barba-su mai mormaie ceva, amentinta ca pleaca cu masina cu pisic la motor sau nu, ca nici pe el nu-l intereseaza, il rog sa-mi lase coada de matura si sa se duca sus sa mai astepte putin.
     Se duce. Intre timp o sun pe M s-o intreb cum il pot impiedica sa plece cu masina, imi zice sa sun la politie daca e nevoie si sa le dau cu legea 9/2008 pe la nas... dar intre timp nu mai e nevoie, pentru ca pisicul se aude mieunand de la 5 masini distanta, de sub o rabla cu husa pe ea. Tot am castigat o mica batalie.

     Fumez o tigara sa ma calmez un pic. Mi-e frig rau si-mi vine sa fac pipi, dar n-am cum sa plec de acolo. Intru in vorba cu tanti de la farmacie, care urmarea scena, imi spune ca n-are voie sa lase persoane straine in toaleta lor, dar acuma.... in caz de forta majora..... ii zic ca inteleg situatia si, numai si numai cand o fi forta majora, o sa abuzez de amabilitatea ei. 

     9 si ceva. O sun pe R si o rog sa-mi aduca capcana cea buna, ca nu stiu ce sa mai fac sa prind pisoiul. Se urca in taxi si mi-o aduce, sta putin dar trebuie sa plece. Imi dau seama ca n-o sa intre pisoiul in capcana, care nu incapea sub masina, pentru ca e prea galagie si el n-o sa iasa. Asa, cate un pas-doi, iesea jos sub masina dar intra repede la loc in caroserie. 

     Se face 11. La 12 trebuia neaparat sa rezolv ceva in alta parte pana pe la 4-5. Tocmai cand voiam s-o rog pe tanti de la farmacie sa-mi dea niste apa, sa-i las pisoiului care deja era ragusit, aude miorlaiturile si se opreste langa mine un tinerel cu o cutie de lapte in mana. Il rog sa-mi dea putin lapte, imi da, se uita si el dupa pisic, imi zice ca mai are timp si mai poate sta el acolo sa incerce sa-l prinda. Ii multumesc, facem schimb de telefoane, ii dau si o carte de vizita, las capcana si transportorul la farmacie, las si acolo numarul de telefon si plec. 

     Pe la vreo 2 jumate ma suna tipul ca a chemat un prieten si au reusit sa prinda pisoiul. Sar in sus de bucurie, il rog sa-l bage in transportor repede, sa-l lase la farmacista si sa NU-l mai deschida sa-i dea apa sau mancare pisoiului, ca vin eu cat de repede pot. Mi-era frica sa nu le scape iar. 

     Mai trece un pic si ma suna din nou, ca ia el pisoiul. Imi zisese deja ca-l vrea, daca-l prindem. Ii explic ca vreau mai intai sa-l duc la un vet, sa vad ce are la picior si cum e in general, sa vad daca nu trebuie amputat, sa fie totul in ordine si pe urma i-l dau, pe bune, nu-l duc cu vorba, dar suntem o asociatie si facem lucrurile ca la carte. Un animal trebuie dat spre adoptie sanatos. Mai voiam sa-i fac si niste poze, ca sa le pun pe Facebook si sa mai educam lumea - uite, frate, se poate si asa, mai exista si oameni care se opresc din drum sa ajute animalele. Tipul nu prea vrea sa-mi lase pisicul, ca stie si el un cabinet in zona cutare, dar il mai rog, cu aceleasi argumente si pana la urma zice da da si-mi promite ca-mi lasa pisoiul la farmacista. 

     Am ZBURAT inapoi pe Mosilor, ametisem de bucurie, nu stiam cum sa ajung mai repede si numaram statiile de autobuz. Mai sunt trei, mai sunt doua, mai e una.... gata, cobor!

     Ajung la farmacie... si farmacista imi da capcana si transportorul gol. A, pai au luat baietii pisoiul, erau asa bucurosi de el! S-au dus cu el la cabinet.

     Pai stati, fratilor, ca nu asa se fac lucrurile!

     Il sun pe tip, nu raspunde. Vad negru in fata ochilor. Ii dau sms rugandu-l sa-mi zica unde s-a dus, ca sa vad si eu pisoiul si sa-i fac poze, cum ziceam. In zona cutare din apropiere, pe care o pomenise, erau doua cabinete. Ma duc incolo. Peste vreo 5 minute suna telefonul. Numarul tipului. Dau sa-i zic din nou ce voiam, dar cineva se rasteste la mine. Era celalalt, prietenul lui. Ca ce-s pretentiile astea, pisicul e al lui si nu-l da, las' ca ne stie el pe noi de la Robi, ca i-am pus numai bete in roate cand a vrut sa adopte de la noi chiar si venind cu o recomandare sus-pusa, auzi, am avut obraznicia sa-l intrebam daca are plase la geamuri, si cum imi permit eu sa-l interoghez la ce cabinet se duce... si nu stiu ce-a mai zis ca i-am inchis telefonul in nas. Un dobitoc ingamfat, iar celalalt, care initial mi se paruse civilizat, nu si-a gasit sa asculte de altcineva mai breaz. Dobitoc si el, pana la urma.

     Spumeg. 

     In 10 minute ajung la primul cabinet dintre cele doua cabinete posibile, unul unde se stie cine e Robi. Ma prezint, intreb daca au venit doi baieti cu un pisic cu trei picioare, da, dar tocmai plecasera, spun ce s-a intamplat, doctorita, amabila, imi da detalii. Pisoiul era oboit si plin de purici, dar altfel vioi si intr-o stare rezonabil de buna. Cam 6-7 saptamani si ceva mai mult de 500g. Piciorul nu se stie daca asa a fost din nastere sau a avut un accident, dar nu constituie cine stie ce problema. Ii multumesc si plec, tot spumegand.

     Voiam si eu sa-l vad pe pisoiul ajuns in siguranta, la care ma gandisem toata noaptea si pentru care ma trezisem la 5. Voiam sa-l mangai si sa ma linistesc si eu dupa atatea ore de consum nervos, pentru ca A FOST un consum nervos. Cred ca macar atata lucru meritam. 

Si ce daca.

Caine orb peste gard (05.08.2012)

O duminica dupa-amiaza fierbinte, prea linistita si plictisitoare. 
Un caine mascul necastrat, bland, batraior, slab de i se numara coastele si ORB.  

Doresc sa profit de ocazie si sa le multumesc iubitorilor de animale care, stiind cat sunt de ocupata, m-au ajutat sa mai salvez un suflet fara a fi nevoita sa plec de acasa. Cei care stiu ca ma ocup cu protectia animalelor si mai stiu si unde stau sunt putini: colegi din protectia animalelor, adoptatori, persoane care au venit sa le imprumut capcane, o mana de vecini de pe strada, plus cui or mai fi spus si ei.
 

Celui care mi-a aruncat cainele peste poarta inalta de 2 metri, ii spun: neam de bivol ce esti, nu stiai sa suni la poarta? Nu stiai sa ma cauti? Un bilet nu puteai sa lasi (Andreea, sunt cutare si am nevoie de ajutor, te rog suna-ma la... )? Ca as fi ajutat cat pot.

Livada cu pisoi (04.07.2012)

Livada cu pruni... si cu pisoi bolnavi. O livada mica, pe langa care trecem in drumul nostru catre adapostul de caini. Fetele care au mers la adapost duminica i-au zarit, au oprit si au incercat sa-i prinda. Erau mai multi, nu si-au dat seama cati, vreo 3-4, si toti foarte bolnavi, cu infectie serioasa la ochi. Unul zacea mort. Pe doi au reusit sa-i prinda dupa ce i-au fugarit vreo ora, dar macar unul sau doi tot au ramas.

In zilele urmatoare li s-a lasat doar mancare, pentru ca nimeni n-a avut timp sa stea cu capcana.

Miercuri am lasat totul balta si m-am dus eu, pusa pe fapte mari, cu trei capcane. Dupa 4 ore, prinsesem un pui si inca o pisica mai maricica, probabil mama lor. Puiul, portocaliu, m-a alergat ceva. Desi epuizat, aproape orb si fara miros (i-am pus conserva de peste fix sub nas si nici macar n-a tresarit), cum simtea miscare sau vibratie, cum sarea din craca in craca si din prun in prun... Am avut noroc ca l-am prins, l-am dat jos de pe o craca cu coada de la minciog, si am reusit sa i-l pun in cap in secundele in care a ramas la pamant, buimacit. Salbatic foc. 

Pe mama lui nici nu ma mai asteptam s-o prind, pentru ca timp de patru ore si-a ras de mine si s-a plimbat pe oriunde, numai in capcana nu. Probabil ca pana la urma a razbit-o foamea, si pac! Prinsa si ea.

Cat am stat la panda, mi s-a parut ca mai zaresc un pisoi, alb cu gri tigrat, foarte sperios si care a tulit-o repede. Ceea ce insemna ca nu-mi terminasem treaba acolo.

M-am mai putut duce abia vineri, cand as fi avut treburi peste treburi de rezolvat, mai ales ca luni aveam de gand sa plec la mare. Am stat vreo 3 ore cu doua capcane, dar fara succes. Am vazut pisoiul, a venit pana la o oarecare distanta, dar cum ma miscam un pic, cum fugea iar. Insa am vazut ca, daca mieunam, imi raspundea si parca s-ar fi apropiat mai tare. In orice caz, s-a lasat noaptea si a trebuit sa plec. 

Mi-a ramas gandul la el, pentru ca n-avea cine sa vina sa-l prinda in lipsa mea, si nici nu stiam daca mai rezista o saptamana, pana aveam sa ma intorc de la mare. Le-am rugat cu cerul si pamantul pe fetele care treceau sa-i lase de mancare sa stea un pic pe acolo, sa miaune si sa vorbeasca, ca sa-l obisnuiasca si sa-l faca sa vina tot mai aproape. Dar cum nimeni nu-i descanta pe pisoi ca mine... mari sperante nu mi-am pus. 

Si cum nu mi-l puteam scoate din minte pe pisoiul bolnav si ramas singur, duminica m-am hotarat sa-mi aman cu o zi plecarea in concediu. Luni eram din nou in livada, cu doua capcane, dorindu-mi cu disperare sa se intample o minune, sa se imblanzeasca peste noapte, sa vina cand il strig, sa intre singur in capcana...

... si asa a fost. N-a trecut jumatate de ora ca s-a auzit capcana, si cand m-am dus sa vad, prostovanul era prins. Imi venea sa-l pup de bucurie. Salbatic foc si el, dar ce mai conteaza. 

Intre timp, mama lor a fost sterlizata, iar ei, toti patru cati mai erau in viata, au fost tratati si s-au vindecat. Doi dintre ei inca sunt salbaticuti, iar eu deocamdata am casa prea plina ca sa-i mai pot lua si pe ei sa-i socializez. Incerc totusi sa fac cumva si sa gasesc o solutie.

Sub Pamant SRL / Ten Feet Under (23.05.2012)

Adevarul e ca daca n-ar trebui sa si muncesc ca sa am din ce trai, mi-as petrece toata ziua pe teren, la salvat de pisici. Chiar mi-era dor, parca n-am mai avut asa actiune cu suspans de cand scoteam pisoi din tevile de aerisire de la Cinema Patria. Si, fata pastratoare, am luat acum cu mine improvizatiile de atunci, un pic mai puse la punct. Ca sa ma laud, am pus in geanta si un minciog nou-nout, abia luat acum cateva lefuri, dar n-am avut cum sa-l folosesc :-D

Pe scurt, a aparut o cerere de ajutor pe Facebook, pentru doi pisoi cazuti intr-un canal adanc, cu o deschidere foarte mica sus. In curtea din dos a unui spital. Ca de obicei, pazicul rade de fata care se da de ceasul mortii sa scoata pisoii de acolo, instalatorul, sau mecanic, ce-o fi fost, da si el din umeri, ca deh, nu e problema lui. 

Nici a mea nu era, ba chiar ar fi trebuit sa fiu in cu totul si cu totul alt loc la ora aia, dar m-am dus. A venit sa ma ajute si C., o colega de la Robi, plecata si ea de la serviciu "in pauza de masa". 

Gaura adanca, loc incomod, deschidere mica, gunoaie, si doi pisoi de vreo 2 luni care asa, in intuneric, aratau mai mult a sobolani. 

Moi :-)

Pe primul l-am scos dupa jumatate de ora, cu un fel de saculet prins cu sfori (e ce se vede alb cu potocaliu in poza) in care-i pusesem mancare si de care a ramas agatat pana sus, exact ca Nimbus de la Patria. Cu al doilea insa ne-am chinuit ceva, venea atras de miros dar nu se agata de saculet. Am incercat si cu un cearceaf innodat, lung de cativa metri, dar nu se agata nici de el. Am incercat si cu o cutie de carton cam uda gasita pe acolo, in care i-am pus iar momeala, si a intrat in ea, dar cand ajunsese pana aproape sus si eram gata sa-l inhat, s-a rupt cartonul unde prinsesem sforile si a cazut iar in fundul gropii. Tare frustrant. 

In cele din urma, am trimis-o pe C. sa gaseasca alta cutie si a venit cu un bidon de 5l de plastic. L-am taiat destul de sus, l-am prins cu sfoara, am pus mancare inauntru si l-am lasat in groapa, culcat pe o parte (lasand la o parte ca mi-a luat 5 minute pana am reusit sa-l culc, numai in picioare vroia sa stea). Pisoiul a intrat dupa mancare, eu am tras repede in sus, si de data asta am reusit sa-l inhat de ceafa exact cand dadea sa sara din improvizatie. Bine ca era suficient de sus cat sa-l pot apuca. 

Intre cei doi prinsi "la copca", C. a mai prins "la mana" un pisoi gri complet, probabil fratior de-al celorlalti, care misuna pe langa noi. Doar nu era sa-l ratam :-D. El a ramas la C., pe ceilalti doi i-am luat eu acasa. I-am hranit, i-am spalat, i-am deparazitat intern - au niste burtoaie de pleznesc - si am inceput sa-i curat de raie auriculara. Aveau in urechi ceva de nedescris, erau practic umplute complet cu mizerie, straturi peste straturi, groasa si uscata. O sa dureze ceva pana le trece de tot.

Le-am zis Batman si Robin.

Mami va ureaza "La Multi Ani!" (01.01.2012)

Mami, pisica batrana culeasa dintr-o mizerie de nedescris, care toata viata, 8 sau 11 ani cati o avea, ca nu se stie sigur, a trait pe langa un bloc, adapostindu-se in subsol si facand randuri peste randuri de pui. Un bloc in care traiesc zeci de oameni, dar nimeni nu s-a gandit sa-i faca un bine, macar s-o castreze daca nu s-o ia in casa.

Mami, pentru care nu gaseam  nicaieri un coltisor unde sa-si petreaca linistita restul zilelor, putine cate o mai avea. I-ar fi placut la curte, pentru ca a trait in libertate toata viata. N-a aparut nici o oferta rezonabila, asa ca am tinut-o la mine, chiar daca asta insemna aglomeratie mai mare si in primul rand un loc in minus disponibil pentru urgentele viitoare.

Mami, cu intelepciune si bun-simt, a acceptat sa traiasca pasnic, in comun cu mai multe pisici, altele decat cele cu care era obisnuita. I-am spus ca doar asa poate ramane la mine, si a inteles. Ii lipseste libertatea, dar a inteles si asta. Ii dau des iarba, si o miroase mult-mult inainte s-o manance.

E foarte cuminte. Isi petrece zilele pe perna ei, acum mutata in spatele sobei calde. Cand apare vreo pata de soare pe covor, se duce si se intinde acolo. Cand ploua, se duce la geam, miroase ploaia, clatina din cap si se intoarce la perna ei, unde se face covrig si se culca. Stie bine ce e ploaia si cu siguranta tine minte si ca iarna e frig. Mai bine zis, ERA frig, pentru ca acum nu mai are grija asta. 

Ii place mancarea gatita. Ii place mai mult sa manance din punga decat din farfurie, pentru ca toata viata a mancat din pungi aruncate jos de pe la geamuri. 

Apoi, pentru ca toata viata a avut pui, de care a avut mare grija, s-a ocupat si de tot puietul care mi-a trecut prin casa. Cand erau mici ii lasa sa suga, cand mai cresteau ii invata sa se joace, statea cu ochii pe ei sa nu faca prostii, ii striga daca se indepartau (iar ei, evident, se faceau ca n-o aud :-D) si-i chema la masa, daca i se parea ca i-am adus ceva bun. Si acum ii accepta pe pisoii mai tinerei sa vina gramada peste ea si sa-i doarma in culcus.Se si joaca cu ei, in special seara, cand invie, cat e ea de batrana. 

E drept ca cel mai mult ii place sa ma joc eu cu ea, cu siretul pe care-l vaneaza de luni de zile si tot nu s-a plictisit, dar stie ca sunt ocupata si nu indrazneste sa ma cheme ea la joaca. E bine oricand cand pot eu. 

Pentru ca isi cunoaste locul si nu vrea sa deranjeze. Niciodata n-am avut senzatia ca ma impiedic de ea, cum se intampla cu restul hergheliei. Nu le taie calea nici pisicilor "stapane", desi ele, rautacioase, o mai scuipa. Nu vine gramada in dormitor, ca obraznicii cei mici. Nu cere sa fie mangaiata, dar ii face mare placere s-o dezmierd si scapa cate un rr scurt, de satisfactie. Nu cere nimic, dar multumeste pentru tot. In fiecare zi. Iar eu inteleg, si-i spun ca inteleg. Ii vorbesc, si o laud, si-o dezmierd. In fiecare zi, pentru cate zile o mai avea ea. Pentru ca asa ma simt OM, si dorm mai bine noaptea.

 

Nimbus, ultimul patriot (11.02.2011)

Preiau articolul Asociatiei ROBI de aici: http://www.facebook.com/note.php?note_id=10150090250548845 , pentru ca e mult de scris.
=============

Problema: Cum salvezi un pisoi cazut intr-o conducta, la patru metri adancime?

Raspuns: Cu incapatanare si noroc.

Va amintiti de micii "patrioti", sau "pisoii cinefili", salvati de noi in octombrie de printre tevile din subsolul Cinematografului Patria?

http://www.facebook.com/note.php?note_id=442763243844

Toti trei au ajuns intre timp la casele lor si cresc vazand cu ochii, iubiti si rasfatati. Ne-am ocupat si de fratii lor mai mari, o pisica pe care am sterilizat-o si am returnat-o in zona, unde are si cine sa o protejeze, si un motan, acum castrat si el, care inca se afla la noi, in proces de socializare.

Pe mama lor, care de multi ani isi face veacul prin cotloanele cinematografului si pe la blocul invecinat, am incercat s-o prindem in repetate randuri, insa si-a ras de noi, ocolind mereu capcana. Pe urma s-a facut foarte frig, noi am fost coplesiti de alte treburi, cei de la cinematograf au asteptat sa le rezolve altii problema si ea a ramas tot neprinsa.

Acum doua zile am primit un telefon de la Patria: "Stiti, pisica are iar pui, iar unul dintre ei e cazut de trei zile in sistemul de ventilatie si n-avem cum sa-l scoatem. Se tot aude mieunand si deranjeaza spectatorii."

Andreea, care se ocupase si de ceilalti "patrioti", s-a dus imediat sa vada care e situatia. Pisoiul era intr-adevar prins in sistemul de ventilatie (o ramificatie de conducte, care duceau in panta pana jos de tot, in subsol) si, dupa atatea zile, desi abia mai avea putere sa miaune, umbla fara incetare prin conducte, incercand sa iasa. Din nefericire, de singura iesire posibila, in peretele salii de spectacol, il desparteau patru metri pe verticala. Cum sa-l scoti de acolo, cand nu poti intra dupa el, nu poti face gauri prin alta parte, si deja nu mai ai mult timp la dispozitie?

Andreea s-a intors acasa si a revenit, seara tarziu cand ventilatia fusese oprita, cu niste cearceafuri legate unele de altele, pe care le-a coborat in conducta, pana la pisoi. Dezamagire. Pisoiul e prea mic ca sa-i vina-n minte sa se urce pe ele. Andreea nu poate decat sa-i lase niste mancare si apa, intr-o galetusa coborata cu sfoara. Intrebarea revine: Cum sa-l scoti de acolo, cand nu poti intra dupa el, nu poti face gauri prin alta parte, nu se catara pe cearceafuri si ai si mai putin timp la dispozitie?

Cu incapatanare.

A doua zi dimineata, Andreea e din nou acolo, cu o improvizatie gandita peste noapte: un fel de sac din plasa de rafie, in care, in cazul ideal, pisoiul putea fi momit cu mancare si tras in sus. La fata locului lucrurile nu merg bineinteles cum ar trebui si urmeaza aproape doua ore de incercari si esecuri. Insa la un moment dat... minune! Pisoiul ramane agatat cu gherutele de sac, pe dinafara, si nu-si mai da drumul pana sus!

Un noroc de care ar merita sa aiba parte toate animalutele care ne ies in cale.

Proaspat prins:

http://www.flickr.com/photos/andreeainjapan/5459293589/

Si imediat dupa baita absolut necesara :-) :

Nimbus se afla acum in grija noastra si in scurta vreme va fi disponibil pentru adoptie. Pana atunci, va invitam sa-l vedeti in poze, aici: https://picasaweb.google.com/andreea.robi/NimbusUltimulPatriot#

Cat despre ceilalti frati ai lui, trei la numar, am aflat ca fusesera prinsi de angajatii cinematografului, cu cateva zile in urma, si dusi "afara in parculet", pe principiul ca "imediat ii ia cineva". Un gest iresponsabil pe care, din pacate, prea multa lume il face. Firesc, i-am intrebat de ce nu ne-au contactat, de vreme ce ne cunosteam deja. Ei bine, se grabeau si n-au mai avut cand sa ne gaseasca numarul de telefon (!) (In treacat fie spus, banuim ca tot asa am dat "intamplator" si peste alti doi pui de pisica, in decembrie 2009, pe treptele aceluiasi cinematograf.)

Am luat-o pe urma celor trei pisoi si am aflat ca, spre norocul lor, au fost luati de trei angajate de la Libraria Carturesti, care i-au auzit plangand si n-au putut ramane nepasatoare.

Asa ca, pana la urma, avem o poveste cu final fericit. Ne mai ramane doar sa prindem pisica-mama si s-o sterilizam. De data asta o vom prinde, orice-ar fi.

==============

UPDATE: Nimbus a fost adoptat cateva saptamani mai tarziu. Are un frate catel cu care se intelege foarte bine :-)

Fara cuvinte (09.01.2011)

Cateva cuvinte, totusi: pisicuta (femela, de cca 5 luni), ARE stapan. Probabil ca are si un nume, dar nu i-l stiu. Are si o minunatie de colier din margele de plastic. Era afara, cu labutele ude si inghetate, mieunand de zor la usa incuiata. Ii era foame. Era atat de disperata s-o ia cineva de acolo, ca nici n-a mai contat cine a luat-o, si nici ca a ajuns in casa straina. A ajuns la CALDURA.
A, uitam sa va zic, are urechile PLINE de raie, cu sange inchegat de la scarpinat peste coji uscate si peste straturi mai proaspete. Probabil ca n-a mai contat, daca avea asa margelute frumoase.

=========
UPDATE, 19 februarie 2011:
I-am spus Mussi, si e inca la mine. Biletul din poza de mai sus a mai stat acolo vreo doua zile, apoi l-am vazut rupt, mototolit si aruncat intr-un colt al curtii respective. Nici un telefon. Mai mult dintr-o curiozitate antropologica :-D, am pus anunturi cu "pisicuta gasita" in tot cartierul, inclusiv la mine pe poarta. Nici un telefon... Cand nici nu ma mai asteptam, dupa aproape trei saptamani, am fost totusi sunata. To make a long story short, mi s-a dat voie s-o pastrez eu, dar sa n-o instrainez, nuu, asa ceva nu se poate! Intre timp am vindecat-o de raie auriculara si am sterilizat-o. E o dulceata mica si cuminte. Cat despre "instrainare"... mai asteptam pana la vaccin :-D
Poze cu Mussi.
==========

UPDATE 30 aprilie 2011: Mussi a fost adoptata. Din primele vesti primite, reiese ca e o mica profitoare si se cere tot timpul rasfatata :-)

"Doneaza o conserva" - editia de Craciun (18-19.12.2010)

Sambata si duminica (18 si 19 decembrie 2010) intre orele 10 si 18, ne gasiti la Maxi Pet (Militari Shopping). Aveti posibilitatea sa adoptati un animalut sau sa donati pentru a ne ajuta sa le facem viata mai buna :)
Fiti Mos Craciun pentru un animalut!

Anul acesta poti face sarbatorile de iarna mai frumoase pentru un animal fara stapan - fie oferindu-i un camin calduros, fie participand la editia de donatii organizata de Asociatia Robi in 18-19 decembie la Maxi Pet.

Multumita prietenilor nostri de la Maxi Pet, ne veti gasi tot weekendul in incinta magazinului, alaturi de animalute pregatite pentru adoptie. Veti putea dona mancare pentru catei si pisoi (fie cumparata din magazin, fie adusa din afara) sau orice le-ar putea fi de folos. Fiecare donatie (mancare, medicamente, paturici, bani, lapte pentru pui etc) ne da sansa sa ne indreptam eforturile financiare spre repararea custilor si termoizolarea tarcurilor. Totodata, trebuie sa pregatim cateii pentru iarna cu vitamine si mancare buna, pentru a rezista cat mai bine frigului.

Va asteptam sambata si duminica la Maxi Pet (Militari Shopping), intre orele 10 si 18, pentru a adopta un animalut fara stapan sau pentru a dona, pentru a le oferi o viata mai buna.

Asociatia Pentru Protectia Animalelor ROBI
www.4animals.ro

Clanul Patriotilor - grupa mare - II (09.11.2010)

Inca nu i-am pus un nume. E pisoiul pe care l-am depistat pe 23 octombrie, frate mai mare al "patriotilor", din cine stie ce motiv ramas singurel pe o scara de serviciu din Blocul Patria. Mi s-a spus ca e motanel, eu inca n-am apucat sa ma apropii de el suficient de bine cat sa fiu sigura ca asa e.

Are vreo cinci-sase luni. Din cate am inteles, cand era mic, Mama Pisa (Big Eyes o cheama, am aflat... de la alta scara :-D) si-a luat celalalt pui, Roscuta pe care am sterilizat-o si am dus-o deja inapoi, si a plecat de acolo. Nu stiu de ce nu l-a luat si pe el, nu stiu de ce n-a mai putut iesi. De cateva luni bune il hranesc cei de la Zac Turism, o firma cu sediul acolo in bloc. Iar el si-a facut veacul in sus si-n jos pe scara unde nu cred ca bate vreodata soarele.
E foarte salbaticut.
Eu incerc sa-l prind din 23 octombrie, macar de doua ori pe saptamana. Prima data a intrat in capcana, dar mi-a scapat cand sa-l transfer in transportor, si pe urma nu s-a mai apropiat de capcana sub nici o forma. I-am rugat pe cei de la firma, niste draguti si toti preocupati de soarta lui, sa-i puna mancarea numai in capcana blocata sa ramana mereu deschisa, ca sa se obisnuiasca cu ea. Ei au facut mai mult decat atat, mi l-au prins ei stiu cum (de ei totusi se apropia la un pas) si m-au sunat intr-o dimineata sa vin sa-l iau, ca ma asteapta cuminte in transportor :-). Fara ajutorul lor, mai stateam pe acolo doua luni.

Astazi (12.11) e a patra zi de cand e la mine. Si acum ma scuipa, dar parca s-a mai domolit, nu mai vrea sa se urce pe pereti cand ma vede. Pana ieri seara a stat singur intr-o camaruta mica, cu culcus, geam de unde se vad porumbei, mancare si litiera. Cat am fost acasa i-am lasat usa deschisa, dar n-a vrut sa iasa. Nu s-a apropiat de transportor, a stat tot timpul pe pervazul geamului. De mancat, a mancat fara fasoane. A stiut si litiera la ce foloseste, spre bucuria mea.
Pe mine ma uraste, de asta nu ma indoiesc. Expresia lui cand ma vede, mereu aceeasi, e graitoare:

Aseara Izzy (alintata "Izuca" :-) s-a dus la el si a flirtat la greu, cu tone de fitze. I-a gangurit, i-a mancat mancarea, i-a baut apa, i-a folosit litiera, i s-a bagat in transportor unde s-a jucat cu soricelul lui... iar el parea uimit si oarecum interesat. Asa ca am stins luminile devreme si, ca din intamplare, nu i-am mai inchis usa spre sufragerie, unde stau pisoii mici si mijlocii. Pe Tibi si Chiţi, mai mari si stapanii de drept ai casei, i-am luat cu mine in dormitor , ca sa nu-l intimideze.
In seara asta domnul a iesit la inspectie chiar si cu mine in sufragerie, ceea ce e semn bun. E drept ca ma facusem mica pe un fotoliu, intr-un colt, si nici nu mai respiram :-D. Il aud cum coboara din ce in ce mai des pe de pervaz ("zdup!"), e clar ca s-a plictisit acolo si-ar vrea si el sa vada cu ce se distreaza pisicile mele atat de bine. In seara asta repetam figura cu usa uitata deschisa.
Am sa revin cu noutati peste vreo saptamana :-)

PS Si daca va intrebati ce mai fac cei doi patrioti mici, pe care inca ii mai am, plus Izzy, Lucy si ai mei, iata: :-)))

Clanul Patriotilor - grupa mare - I (26.10.2010)

Duminica, exact la o saptamana dupa ce m-am pricopsit cu grupa mica.
Am prins pisoiul mai maricel si singuratic cu capcana, dar l-am scapat ca proasta cand am incercat sa-l transfer in transportor. Ma cam stresa ca era ca o bomba vie, scuipa si facea ca toate visele. Sambata am sa incerc iar sa-l prind, sper sa fie suficient de hamesit cat sa intre iar in capcana. Note to self, ia-ti niste manusi mai groase.

Un lucru bun a fost ca m-a dus nenea mecanicul (altul, cel de serviciu in ziua respectiva) la o doamna din bloc despre care stia el ca hraneste pisicile de pe acolo. Nimic mai adevarat, in dreptul usii ei, cum urcai pe scara de serviciu, erau doua farfurioare pline, fiecare cu bobite in stanga si bucatele de sunculita in dreapta :-)) Doamna o hraneste pe mama pisa de vreo patru ani dar niciodata n-a reusit sa puna mana pe ea, iar pe cea mica, portocalie, de cateva luni. Asta ii mai intra in bucatarie si la o adica ar putea s-o prinda... I-am lasat cartea mea de vizita si am rugat-o s-o prinda cand vrea ea, numai sa nu fie miercuri si joi.

Zis si facut. Azi (marti) ma suna dimineata (as mai fi dormit :-D) si-mi spune, triumfatoare, ca a prins-o pe pisa portocalie! Care deocamdata e foarte catranita si s-a bagat dupa frigider. Am rugat-o sa aiba grija sa n-o atace pisica, daca se simte incoltita. M-am rugat in sinea mea sa ramana pisica dupa frigider si sa n-o ia la plimbare pe dulapurile de vase de pe pereti...
Pe la pranz am ajuns acolo. Sun la usa, imi deschide doamna, cu un zambet radios, si-mi zice:
- Haideti ca e vecina mea cu pisica in brate!
- ???
Intru in bucatarie, unde intr-adevar era o alta doamna cu o pisica nemiscata in brate. In prima clipa am crezut ca mergea radioul, dar nu, vecina ii canta pisicii Ave Maria, corect si cu voce frumoasa. Iar pisica nici nu sufla. O scena ca-n filme.
O inhat repede, o bag in transportor, mai stam doua minute de vorba, plec cu pisa la veterinar, o sterilizeaza, o iau acasa... unde am s-o tin trei zile, ca sa stea totusi sub supraveghere cat se reface, dar mai ales ca sa vad daca intr-adevar e atat de salbatica pe cat crede lumea. Cu putin noroc si reteta mea proprie, cine stie... :-)

========
UPDATE, 01.11.2010 Am returnat-o pe Roscuta doamnei care mi-o prinsese, si care o hraneste de cand era mica (pe atunci adusa la usa doamnei de mama pisa tigrata, Big Eyes - pe care, la randul ei, o hraneste de vreo 7-8 ani pe putin, fara s-o poata atinge). Doamna s-a gandit mai bine si a hotarat ca trei zile de refacere nu sunt suficiente pentru asa o operatie, drept care a cazat-o in bucatarie. Mai tarziu am aflat ca i-a dat voie si in pat :-)). Am mai trecut pe acolo cand puneam capcana pentru tigratul singuratic de la cealalta scara si am vazut ca asta mica s-a dat pe brazda si n-o duce rau deloc :-D. Intre timp doamna o mai lasa si pe afara, pentru ca Big Eyes o cauta incontinuu si-i plange la usa, dar seara o ia din nou la caldura.
Am s-o prind si pe Big Eyes in cel mult o luna. Inca nu m-am convins ca nu mai are un pui pe undeva, iar daca-l are, e prea mic sa se descurce singur asa ca n-o pot lua de langa el cateva zile. Daca apare si el intre timp, il prind si-l socializez, daca nu, oricum o iau pe Big Eyes la sterilizat si-o las in grija doamnei, ca inainte.
Pana atunci, a mai ramas de prins fratele Roscutei. Oare am reusit? :-)

Clanul Patriotilor - grupa mica (17.10.2010)

Ei sunt infractorii principali:

Cei trei mici "patrioti". Care au avut norocul sa miaune mai tare tocmai cand se desfasura festivalul Anim'est la Cinematograful Patria. Organizatorii si spectatorii i-au auzit mieunand in spatele peretilor cateva zile in sir, au incercat sa-i prinda, n-au reusit si, in cele din urma, au sesizat Asociatia ROBI.

In prima seara s-a dus Oana si n-a reusit sa dea de ei, in a doua, duminica, m-am dus eu, inarmata cu transportor si capcana si ajutata de inca cineva care s-a oferit voluntar ad-hoc (ce ne-am face fara Facebook :-D). Din vorba in vorba am dat fix peste cine trebuia, nenea mecanicul(sau fochistul?) cinematografului. Intamplator si iubitor de animale. Ne-a dus unde banuia el ca e UN pisoi, sub niste podele din placi metalice intr-o hruba din subsol, langa centrala termica. Ne-a imprumutat si o lanterna (eu bineinteles ca o uitasem pe a mea acasa) si l-am rugat sa ne lase in liniste. Mi-am pus manusile, am pregatit transportorul, am deschis pliculetul mirositor de Whiskas, am mieunat ca mama pisa... si pisicuta, o femela in trei culori, si-a facut aparitia de sub placile de metal si a inceput sa infulece. Am saltat-o de ceafa si am bagat-o in transportor. N-a zis nici pis. Pis insa a zis altcineva... inca o femela tricolora, venita si ea la mancare. Repetir, saltat de ceafa si bagat in transportor. Amandoua au infulecat, pe urma n-au stiut cum sa se faca mai mici de frica.

Am scos transportorul in spatele cinematografului, intr-o curte interioara, sperand ca mama pisa sa fie atrasa de zgomot, pentru ca zgatiile mieunau acum de mama focului. Si am auzit un miau... dar nu de pisica, ci de pisoi mic. Al treilea. Tigrat cu alb si fioros rau, de mult nu m-a mai scuipat cineva asa de mult. Pe asta a cam trebuit sa-l alerg, ca se tot ascundea dupa niste tomberoane, dar intr-un final l-am prins de codita si l-am pus cu ceilalti.

Am mai stat ce-am mai stat, si mama pisa n-a aparut. Am hotarat sa ne intoarcem. De unde eram se putea iesi doar prin spatele scenei, si coborand in sala. Cum am pus piciorul in sala, am ochit o pisica - mama pisa! N-avea treaba, se plimba in fata primului rand de scaune.

Era clar ca trebuia s-o prindem si pe ea. Desfacut pliculet, agitat in intunericul salii, dus cu totii in spatele scenei, montat capcana. Ash. A venit pisa mare, a aruncat un ochi la capcana cu mancare in ea si numai n-a pufnit in ras. A luat-o agale spre perete si a disparut pe niste tevi, in jos. A tot aparut si disparut de vreo doua ori. Intre timp se facuse tarzior, si ea in mod clar nu mai avea chef de joaca noastra de-a prinselea. Mai grav, s-a auzit si un mieunat de pisoi mic... dar nu de la ai nostri, ci din gaura cu tevi. Scena avea planseu dublu, iar pisoiul putea sa fie oriunde pe intinderea ei, daca nu chiar pe tevi mai departe. N-aveam cum sa-l facem sa iasa de acolo, mai ales ca mama pisa nu era proasta sa ne lase. Am plecat, cu gand sa revin a doua zi.

M-am dus si in seara urmatoare, luni. (Am nimerit cand rula Sex and the City II :-D) Nenea mecanicul, prietenul meu, nu era in tura, asa ca am fost singura-singurica. Am cautat cu lanterna peste tot pe unde am avut acces, am ciulit urechile, am pus mancare in gaura cu tevi... nimic. Pana la urma am plecat acasa.

In a treia seara, marti, a fost din nou in tura nenea mecanicul, si mi-a spus ca mama pisa si-a mutat puiul pe o scara de serviciu aproape niciodata folosita din Blocul Patria, care are curtea interioara comuna cu cinematograful. Mecanicul de la Blocul Patria nu era, pisoiul nu se auzea, mare lucru nu puteam sa fac. Doar cand eram gata sa plec a aparut mama pisa pe acoperis.

I-am dat un pliculet si am stat putin de vorba. Mi-a dat impresia ca e o pisica foarte desteapta, dar probabil eu nu i-am lasat aceeasi impresie buna :-D

Am mai putut merge abia sambata, cand am vazut un pisoi pe scara de serviciu a blocului, mai intai la geamul de la etajul trei -

- si pe urma pe sub usa de la parter - cu un spatiu prea mic pentru el sa scoata capul, desi l-am momit cu conserva. A intins in schimb ditamai labuta si si-a tras farfuriuta la el, de cateva ori :-)). M-a si scuipat pe rupte.

Toate bune si frumoase, atata ca... pisoiul asta e cu vreo doua luni mai mare ca ceilalti trei! De asta ma si indoiesc ca e din aceeasi mama. E, probabil, singurul care a supravietuit din vreo alta serie de pui, a altei pisici pripasite pe acolo. Se facuse deja intuneric si, desi mecanicul de serviciu de la Blocul Patria m-a lasat sa urc pe scara aia pana-n varf (nu va mai zic peste ce mormane de mizerii am trecut), n-am dat de pisoi. Am dat in schimb... de mama pisa, de data asta cu companie, despre care am aflat mai tarziu ca e fiica ei din seria dinaintea patriotilor:

Era clar ce program urma sa am duminica...

Ce nu v-am zis este cum s-au transformat micii patrioti in decurs de o saptamana: mai intai, spre oroarea lor, au fost spalati cu apa uda! Dupa ce s-au uscat si au trecut de soc, dupa ce au dat de mancare buna si le-a mai venit inima la loc, s-au transformat in trei pisoi ca toti pisoii, prostovani, jucausi si torcatori. Le e dor de mama pisa a lor cea adevarata, dar mama maimutica nu sta nici ea degeaba :-)

Si povestea continua...