flickr badge

[andreea] - View my 'catspotting' photos on Flickriver

28 aug. 2010

Broomstick a fost adoptata (28.08.2010)

Am dat-o astazi spre adoptie pe Broomstick.
Broomstick: "But.... but I was sleeping!"
Minunea nu s-a intamplat, am dat-o spre adoptie singura, si nu cum mi-am dorit atat de mult, adica impreuna cu Midnight, motanelul cu care se intelegea atat de bine.
Nu reusesc sa ma bucur. Am un puternic sentiment de dezamagire, pentru ca n-am fost in stare sa-l conving pe adoptator - tanar, necunoscator in ale pisicilor si speriat de ideea de a avea dintr-odata DOUA pisici, cand pana azi nu avusese nici una - ca le-ar fi fost mult mai bine impreuna, sa-si tina companie cat cei ai casei sunt plecati la serviciu, zi de zi, timp de 15-20 de ani cat traieste o pisica... N-a fost chip, si eu nu mai puteam astepta la nesfarsit sa apara adoptatorul intelegator, calare pe un cal alb, gata sa ia doua pisici, pentru binele LOR si nu pentru confortul si amuzamentul LUI.
Sper sa fie pisicuta desteapta, sa-si ia repede in stapanire casa si sa nu duca prea mult dorul lui Midnight si a celorlalte trei pisici cu care a stat impreuna timp de mai bine de doua luni, la mine.
Acum Midnight miauna si o cauta prin casa.

Postarea asta o sa aiba si tag-ul "frustrari in scris", nu ma pot abtine.
Cred ca am nevoie de o vacanta mai mult decat imi dau seama...

Am stat toata seara si m-am gandit... mi-ar fi mult mai simplu si m-as consuma mult mai putin dac-as putea sa ma ghidez dupa principiul ca "oricum le e mai bine decat pe strada". Asa n-as mai tine o pisica si cate doua luni si nu m-as mai intrista ca nu i-am gasit un adoptator care sa se ridice la standardele mele. As avea si rata adoptiilor mult mai mare, asta insemnand ca salvez de pe strada mai multe pisici... N-ar mai fi una la doua luni, ci N pe luna... oare de ce nu procedez asa??

19 aug. 2010

Din ciclul "frustrari in scris" (7.08.2010)

Intr-o sambata, in Parcul Obor, unde se desfasoara saptamana de saptamana ADOPeT, campania de adoptii a Asociatiei Robi.
O doamna destul de in varsta si foarte sigura pe sine voia sa adopte "un pisicut mic si alb cu negru, dar mai mult negru decat alb si sa aiba labutele albe asa, pana aici" (gest pana pe la jumatea antebratului).

Eu: Doamna, chiar modelul asta nu avem momentan, dar va pot arata niste pisoi negru cu alb, mici de doua luni, cat despre labute nu stiu sa va zic dar ne uitam impreuna.
Ea: Ia scoateti unul d-acolo (= din transportor) sa ma uit mai bine la el. Aaaaa, nooh, pai asta e mare!!! Eu vreau mic!!!
Eu: Pai cat de mic vreti, de o zi?! Ca sa va moara? Eu cresc acum un pisoi, are cinci saptamani si de-abia am terminat cu biberonul. Asa mic oricum nu va da nimeni spre adoptie.
Ea: Ia lasati-ma domnisoara ca stiu eu, eu toata viata, treizeci de ani am crescut pisici, si nu mi s-a intamplat sa stau mai mult de o saptamana fara.
Eu: Aha. Sa deduc ca saptamana trecuta s-a intamplat ceva cu pisica pe care o aveati.
Ea: Nu i s-a intamplat draga nimic, a dus-o sotul, ca era in calduri.
Eu: Unde a dus-o?
Ea: Nu stiu, la padure, unde le duce de obicei.
Eu: De obicei cand intra in calduri? Pai de ce nu le castrati, cum se poate sa le abandonati asa? Si acuma ce, il luati pe asta mic si cand creste il aruncati?
Ea: Domnisoara eu ti-am spus ca de treizeci de ani am pisici. Am avut si una, a trait fo opt ani, de-i dadeam zaharel din ala.
Eu: ?
Ea: D-ala sa nu faca pui, cand o prindea caldurile.
Eu: Doamna, in conditiile astea eu una nu va pot da nici un pisoi, suntem asociatie si avem niste reguli, si chiar daca nu le-am avea, tot n-as lasa animalul pe mana cuiva ca dv.
Ea: Ei si daca vreti sa stiti oricum nu luam de la dumneavoastra ca nici n-aveti, pai asta e si prea mare si nici n-are labele cum vreau eu.

Si s-a dus invartindu-se. Mai mult nu comentez, nici despre ce cred nici despre ce as face, pentru ca blogul e public si se voieste educativ... in sensul bun.

Pui de porumbel (6.08.2010)

Statea cuminte in strada, in fata portii mele, fiind prea mic ca sa ajunga singur la sonerie :-D

new addition

L-am cazat intr-o camera goala din subsol, e drept cam intunecoasa, dar singurul loc fara pisici... Vreo trei zile m-am chinuit sa-l hranesc (imi lua cam o ora de fiecare masa) pentru ca nu manca singur si nici nu coopera, seringa avea varful prea mic si terciul de boabe rasnite si fierte (foarte putin fierte, cat sa se faca pasta) nu trecea ca lumea etc etc... In a patra zi am "inventat" un instrument si am scapat de probleme.

my feeding tool :-)

Acum deja ciuguleste, dar doar daca-i dau eu din palma, singur n-are initiativa. Ne mai ramane sa invatam sa bem apa si sa zburam, si gata :-)

Hi!

Ce se mai petrece prin ograda mea (19.08.2010)

N-am mai avut timp de blog de la inceputul lui iulie. Intre timp s-au petrecut si bune, si rele.

Broomstick si Midnight sunt tot la mine, azi se implinesc doua luni de cand i-am preluat. Sunt scumpi, tandri, binecrescuti si sunt foarte atasati unul de celalalt. Am incercat sa-i dau spre adoptie impreuna, dar fara succes. Iar ei intre timp au crescut... acum, cu parere de rau, am renuntat la idee si le caut adoptatori separat. Nu ca asa ar avea sanse foarte mari, fiind negri si sariti de trei-patru saptamani, cum vrea toata lumea, "pui sa-l educ eu".

In ipostaze de "cumintenie" maxima:
Broomstick, cu o privire inocenta dezarmanta:"Bine dar... eu dormeam, ti-o jur!!!"
Broomstick: "But.... but I was sleeping!"

Midnight: "Nu pricep de ce mereu dati vina pe mine..."
Midnight: "Why are you always blaming me?"

Sugarii de o zi despre care scriam aici n-au supravietuit. Fetita"tortie" s-a stins repede, a doua zi. Ii dadusem si un nume, saracuta, dar acum nici macar nu mi-l mai pot aminti. Cel negru cu alb, Fernando, s-a dus si el in a saptea zi. Mi-a fost foarte, foarte ciuda, pentru ca deja eram convinsa ca-i merge bine si ca avea mari sanse sa supravietuiasca.

Fernando, 6 days old

A venit si Mia, destul de bolnavioara vreo doua saptamani bune, dar si-a revenit. Pisicile negre au adoptat-o si o educa de zor :-) Iar acum, la sapte saptamani, e suficient de mare sa le alerge prin casa si sa le provoace la "lupta", viteaza nevoie mare :-)
De maine ii pun si ei anunturi pentru adoptie. Are si album foto, aici.

Cu Broomstick:
Auntie Broomstick takes very good care of little Mia

Dupa primul Fernando si in paralel cu Mia am avut timp de vreo saptamana si un al doilea Fernando. A avut mari probleme la plamani si, desi ne-am chinuit cu tratament trei zile, n-a rezistat. In ultima zi, la varsta de o saptamana, avea 65 de grame. Infim.

Ferando-Diego:
Fernando-Diego

Cum? Vreti sa stiti ce mai fac mâtzele mele personale? Nu se amesteca prea mult cu grupa mijlocie si grupa mica, dar le accepta cu rabdare si stoicism :-D
Chiţi vrea si ea sa se joace, din cand in cand:
play time (or: how many toys in the picture? :-)

Iar Tibi are unele momente de tandrete cu Broomstick, cand o ia si-o spala, iar ea nici nu sufla, topita si lipita de el :-)
Love

Despre puiul de porumbel si altele, in postarile urmatoare.