Intr-o sambata, in Parcul Obor, unde se desfasoara saptamana de saptamana ADOPeT, campania de adoptii a Asociatiei Robi.
O doamna destul de in varsta si foarte sigura pe sine voia sa adopte "un pisicut mic si alb cu negru, dar mai mult negru decat alb si sa aiba labutele albe asa, pana aici" (gest pana pe la jumatea antebratului).
O doamna destul de in varsta si foarte sigura pe sine voia sa adopte "un pisicut mic si alb cu negru, dar mai mult negru decat alb si sa aiba labutele albe asa, pana aici" (gest pana pe la jumatea antebratului).
Eu: Doamna, chiar modelul asta nu avem momentan, dar va pot arata niste pisoi negru cu alb, mici de doua luni, cat despre labute nu stiu sa va zic dar ne uitam impreuna.
Ea: Ia scoateti unul d-acolo (= din transportor) sa ma uit mai bine la el. Aaaaa, nooh, pai asta e mare!!! Eu vreau mic!!!
Eu: Pai cat de mic vreti, de o zi?! Ca sa va moara? Eu cresc acum un pisoi, are cinci saptamani si de-abia am terminat cu biberonul. Asa mic oricum nu va da nimeni spre adoptie.
Ea: Ia lasati-ma domnisoara ca stiu eu, eu toata viata, treizeci de ani am crescut pisici, si nu mi s-a intamplat sa stau mai mult de o saptamana fara.
Eu: Aha. Sa deduc ca saptamana trecuta s-a intamplat ceva cu pisica pe care o aveati.
Ea: Nu i s-a intamplat draga nimic, a dus-o sotul, ca era in calduri.
Eu: Unde a dus-o?
Ea: Nu stiu, la padure, unde le duce de obicei.
Eu: De obicei cand intra in calduri? Pai de ce nu le castrati, cum se poate sa le abandonati asa? Si acuma ce, il luati pe asta mic si cand creste il aruncati?
Ea: Domnisoara eu ti-am spus ca de treizeci de ani am pisici. Am avut si una, a trait fo opt ani, de-i dadeam zaharel din ala.
Eu: ?
Ea: D-ala sa nu faca pui, cand o prindea caldurile.
Eu: Doamna, in conditiile astea eu una nu va pot da nici un pisoi, suntem asociatie si avem niste reguli, si chiar daca nu le-am avea, tot n-as lasa animalul pe mana cuiva ca dv.
Ea: Ei si daca vreti sa stiti oricum nu luam de la dumneavoastra ca nici n-aveti, pai asta e si prea mare si nici n-are labele cum vreau eu.
Ea: Ia scoateti unul d-acolo (= din transportor) sa ma uit mai bine la el. Aaaaa, nooh, pai asta e mare!!! Eu vreau mic!!!
Eu: Pai cat de mic vreti, de o zi?! Ca sa va moara? Eu cresc acum un pisoi, are cinci saptamani si de-abia am terminat cu biberonul. Asa mic oricum nu va da nimeni spre adoptie.
Ea: Ia lasati-ma domnisoara ca stiu eu, eu toata viata, treizeci de ani am crescut pisici, si nu mi s-a intamplat sa stau mai mult de o saptamana fara.
Eu: Aha. Sa deduc ca saptamana trecuta s-a intamplat ceva cu pisica pe care o aveati.
Ea: Nu i s-a intamplat draga nimic, a dus-o sotul, ca era in calduri.
Eu: Unde a dus-o?
Ea: Nu stiu, la padure, unde le duce de obicei.
Eu: De obicei cand intra in calduri? Pai de ce nu le castrati, cum se poate sa le abandonati asa? Si acuma ce, il luati pe asta mic si cand creste il aruncati?
Ea: Domnisoara eu ti-am spus ca de treizeci de ani am pisici. Am avut si una, a trait fo opt ani, de-i dadeam zaharel din ala.
Eu: ?
Ea: D-ala sa nu faca pui, cand o prindea caldurile.
Eu: Doamna, in conditiile astea eu una nu va pot da nici un pisoi, suntem asociatie si avem niste reguli, si chiar daca nu le-am avea, tot n-as lasa animalul pe mana cuiva ca dv.
Ea: Ei si daca vreti sa stiti oricum nu luam de la dumneavoastra ca nici n-aveti, pai asta e si prea mare si nici n-are labele cum vreau eu.
Si s-a dus invartindu-se. Mai mult nu comentez, nici despre ce cred nici despre ce as face, pentru ca blogul e public si se voieste educativ... in sensul bun.