flickr badge

[andreea] - View my 'catspotting' photos on Flickriver

26 oct. 2010

Clanul Patriotilor - grupa mare - I (26.10.2010)

Duminica, exact la o saptamana dupa ce m-am pricopsit cu grupa mica.
Am prins pisoiul mai maricel si singuratic cu capcana, dar l-am scapat ca proasta cand am incercat sa-l transfer in transportor. Ma cam stresa ca era ca o bomba vie, scuipa si facea ca toate visele. Sambata am sa incerc iar sa-l prind, sper sa fie suficient de hamesit cat sa intre iar in capcana. Note to self, ia-ti niste manusi mai groase.

Un lucru bun a fost ca m-a dus nenea mecanicul (altul, cel de serviciu in ziua respectiva) la o doamna din bloc despre care stia el ca hraneste pisicile de pe acolo. Nimic mai adevarat, in dreptul usii ei, cum urcai pe scara de serviciu, erau doua farfurioare pline, fiecare cu bobite in stanga si bucatele de sunculita in dreapta :-)) Doamna o hraneste pe mama pisa de vreo patru ani dar niciodata n-a reusit sa puna mana pe ea, iar pe cea mica, portocalie, de cateva luni. Asta ii mai intra in bucatarie si la o adica ar putea s-o prinda... I-am lasat cartea mea de vizita si am rugat-o s-o prinda cand vrea ea, numai sa nu fie miercuri si joi.

Zis si facut. Azi (marti) ma suna dimineata (as mai fi dormit :-D) si-mi spune, triumfatoare, ca a prins-o pe pisa portocalie! Care deocamdata e foarte catranita si s-a bagat dupa frigider. Am rugat-o sa aiba grija sa n-o atace pisica, daca se simte incoltita. M-am rugat in sinea mea sa ramana pisica dupa frigider si sa n-o ia la plimbare pe dulapurile de vase de pe pereti...
Pe la pranz am ajuns acolo. Sun la usa, imi deschide doamna, cu un zambet radios, si-mi zice:
- Haideti ca e vecina mea cu pisica in brate!
- ???
Intru in bucatarie, unde intr-adevar era o alta doamna cu o pisica nemiscata in brate. In prima clipa am crezut ca mergea radioul, dar nu, vecina ii canta pisicii Ave Maria, corect si cu voce frumoasa. Iar pisica nici nu sufla. O scena ca-n filme.
O inhat repede, o bag in transportor, mai stam doua minute de vorba, plec cu pisa la veterinar, o sterilizeaza, o iau acasa... unde am s-o tin trei zile, ca sa stea totusi sub supraveghere cat se reface, dar mai ales ca sa vad daca intr-adevar e atat de salbatica pe cat crede lumea. Cu putin noroc si reteta mea proprie, cine stie... :-)

scared... and neutered!

========
UPDATE, 01.11.2010 Am returnat-o pe Roscuta doamnei care mi-o prinsese, si care o hraneste de cand era mica (pe atunci adusa la usa doamnei de mama pisa tigrata, Big Eyes - pe care, la randul ei, o hraneste de vreo 7-8 ani pe putin, fara s-o poata atinge). Doamna s-a gandit mai bine si a hotarat ca trei zile de refacere nu sunt suficiente pentru asa o operatie, drept care a cazat-o in bucatarie. Mai tarziu am aflat ca i-a dat voie si in pat :-)). Am mai trecut pe acolo cand puneam capcana pentru tigratul singuratic de la cealalta scara si am vazut ca asta mica s-a dat pe brazda si n-o duce rau deloc :-D. Intre timp doamna o mai lasa si pe afara, pentru ca Big Eyes o cauta incontinuu si-i plange la usa, dar seara o ia din nou la caldura.
Am s-o prind si pe Big Eyes in cel mult o luna. Inca nu m-am convins ca nu mai are un pui pe undeva, iar daca-l are, e prea mic sa se descurce singur asa ca n-o pot lua de langa el cateva zile. Daca apare si el intre timp, il prind si-l socializez, daca nu, oricum o iau pe Big Eyes la sterilizat si-o las in grija doamnei, ca inainte.
Pana atunci, a mai ramas de prins fratele Roscutei. Oare am reusit? :-)

Clanul Patriotilor - grupa mica (17.10.2010)

Ei sunt infractorii principali:

the cinema guys

the cinema guys the cinema guys

Cei trei mici "patrioti". Care au avut norocul sa miaune mai tare tocmai cand se desfasura festivalul Anim'est la Cinematograful Patria. Organizatorii si spectatorii i-au auzit mieunand in spatele peretilor cateva zile in sir, au incercat sa-i prinda, n-au reusit si, in cele din urma, au sesizat Asociatia ROBI.

In prima seara s-a dus Oana si n-a reusit sa dea de ei, in a doua, duminica, m-am dus eu, inarmata cu transportor si capcana si ajutata de inca cineva care s-a oferit voluntar ad-hoc (ce ne-am face fara Facebook :-D). Din vorba in vorba am dat fix peste cine trebuia, nenea mecanicul(sau fochistul?) cinematografului. Intamplator si iubitor de animale. Ne-a dus unde banuia el ca e UN pisoi, sub niste podele din placi metalice intr-o hruba din subsol, langa centrala termica. Ne-a imprumutat si o lanterna (eu bineinteles ca o uitasem pe a mea acasa) si l-am rugat sa ne lase in liniste. Mi-am pus manusile, am pregatit transportorul, am deschis pliculetul mirositor de Whiskas, am mieunat ca mama pisa... si pisicuta, o femela in trei culori, si-a facut aparitia de sub placile de metal si a inceput sa infulece. Am saltat-o de ceafa si am bagat-o in transportor. N-a zis nici pis. Pis insa a zis altcineva... inca o femela tricolora, venita si ea la mancare. Repetir, saltat de ceafa si bagat in transportor. Amandoua au infulecat, pe urma n-au stiut cum sa se faca mai mici de frica.

Am scos transportorul in spatele cinematografului, intr-o curte interioara, sperand ca mama pisa sa fie atrasa de zgomot, pentru ca zgatiile mieunau acum de mama focului. Si am auzit un miau... dar nu de pisica, ci de pisoi mic. Al treilea. Tigrat cu alb si fioros rau, de mult nu m-a mai scuipat cineva asa de mult. Pe asta a cam trebuit sa-l alerg, ca se tot ascundea dupa niste tomberoane, dar intr-un final l-am prins de codita si l-am pus cu ceilalti.

Am mai stat ce-am mai stat, si mama pisa n-a aparut. Am hotarat sa ne intoarcem. De unde eram se putea iesi doar prin spatele scenei, si coborand in sala. Cum am pus piciorul in sala, am ochit o pisica - mama pisa! N-avea treaba, se plimba in fata primului rand de scaune.

Era clar ca trebuia s-o prindem si pe ea. Desfacut pliculet, agitat in intunericul salii, dus cu totii in spatele scenei, montat capcana. Ash. A venit pisa mare, a aruncat un ochi la capcana cu mancare in ea si numai n-a pufnit in ras. A luat-o agale spre perete si a disparut pe niste tevi, in jos. A tot aparut si disparut de vreo doua ori. Intre timp se facuse tarzior, si ea in mod clar nu mai avea chef de joaca noastra de-a prinselea. Mai grav, s-a auzit si un mieunat de pisoi mic... dar nu de la ai nostri, ci din gaura cu tevi. Scena avea planseu dublu, iar pisoiul putea sa fie oriunde pe intinderea ei, daca nu chiar pe tevi mai departe. N-aveam cum sa-l facem sa iasa de acolo, mai ales ca mama pisa nu era proasta sa ne lase. Am plecat, cu gand sa revin a doua zi.

M-am dus si in seara urmatoare, luni. (Am nimerit cand rula Sex and the City II :-D) Nenea mecanicul, prietenul meu, nu era in tura, asa ca am fost singura-singurica. Am cautat cu lanterna peste tot pe unde am avut acces, am ciulit urechile, am pus mancare in gaura cu tevi... nimic. Pana la urma am plecat acasa.

In a treia seara, marti, a fost din nou in tura nenea mecanicul, si mi-a spus ca mama pisa si-a mutat puiul pe o scara de serviciu aproape niciodata folosita din Blocul Patria, care are curtea interioara comuna cu cinematograful. Mecanicul de la Blocul Patria nu era, pisoiul nu se auzea, mare lucru nu puteam sa fac. Doar cand eram gata sa plec a aparut mama pisa pe acoperis.

Mother Cat

I-am dat un pliculet si am stat putin de vorba. Mi-a dat impresia ca e o pisica foarte desteapta, dar probabil eu nu i-am lasat aceeasi impresie buna :-D

Am mai putut merge abia sambata, cand am vazut un pisoi pe scara de serviciu a blocului, mai intai la geamul de la etajul trei -


- si pe urma pe sub usa de la parter - cu un spatiu prea mic pentru el sa scoata capul, desi l-am momit cu conserva. A intins in schimb ditamai labuta si si-a tras farfuriuta la el, de cateva ori :-)). M-a si scuipat pe rupte.



Toate bune si frumoase, atata ca... pisoiul asta e cu vreo doua luni mai mare ca ceilalti trei! De asta ma si indoiesc ca e din aceeasi mama. E, probabil, singurul care a supravietuit din vreo alta serie de pui, a altei pisici pripasite pe acolo. Se facuse deja intuneric si, desi mecanicul de serviciu de la Blocul Patria m-a lasat sa urc pe scara aia pana-n varf (nu va mai zic peste ce mormane de mizerii am trecut), n-am dat de pisoi. Am dat in schimb... de mama pisa, de data asta cu companie, despre care am aflat mai tarziu ca e fiica ei din seria dinaintea patriotilor:

Gues what?

Era clar ce program urma sa am duminica...

Ce nu v-am zis este cum s-au transformat micii patrioti in decurs de o saptamana: mai intai, spre oroarea lor, au fost spalati cu apa uda! Dupa ce s-au uscat si au trecut de soc, dupa ce au dat de mancare buna si le-a mai venit inima la loc, s-au transformat in trei pisoi ca toti pisoii, prostovani, jucausi si torcatori. Le e dor de mama pisa a lor cea adevarata, dar mama maimutica nu sta nici ea degeaba :-)

Lucy (1.10.2010)

Lucy. O pisicuta de vreo trei luni etichetata drept "salbaticuta" si "nu sta la prins", aparuta in fata blocului lui Mari. N-a stat la "prins", a stat la soptit vorbe frumoase si la o mana de bobite gustoase. I-am spus ca, daca vine cu mine, o sa-i fie bine. M-a crezut. Vreo doua zile a stat la Mari, pe urma am luat-o la mine. Ca de atatea ori, piesa de rezistenta a fost soba calda :-)
Cand am adus-o acasa, a stat retrasa... cinci minute. E o pisicuta foarte dulce si torcatoare. Chiţi se joaca cu ea cand are chef, Tibi o mai prinde si-o spala, barbateste, fara fasoane... Otto ii cam face ochi dulci, iar Izzy (care mi-a fost returnata dupa doua saptamani pentru ca s-a dovedit ca fetita familiei are alergie la pisici) o mai necajeste din cand in cand, dar Izzy e o fitoasa mica si se obrazniceste si cu cei mari. Noroc ca nimeni n-o ia in serios :-)

I'm so glad I trusted the Kibble Lady...





Mip (26.10.2010)

Mip este "mini-Otto", sugarul negru despre care am pomenit aici.
Asa cum spuneam in postarea trecuta, l-a gasit cineva pe 26 septembrie dimineata foarte devreme, in scara unui bloc, la parter langa lift, invelit intr-un prosopel intr-o punga de hartie. Probabil ca singura lui vina a fost ca s-a nascut negru, daca nu cumva... ca s-a nascut, pur si simplu.
Avea doar cateva zile:
Two weeks ago. His name is Mip.

M-am cam chinuit cu el in primele doua saptamani, nu tolera laptele praf pentru pisoi, era foarte slabit de la diaree si a trebuit cateva zile sa-l tot duc la doctor. Pe urma s-a pus pe picioare. Transportorul de langa soba calda devenise plictisitor si cerea tot mai mult afara, unde pornea sa exploreze. Si-a facut si prieteni, mai intai Lucy:
friends
si, mai de curand, Kuni, motanelul "patriot":
Mip and one of the cinema guys

Totul a mers bine pana ieri seara, cand a inceput sa respire foarte, foarte greu si n-a mai vrut sa manance sub nici o forma. Daca il fortam vreun pic sa inghita, tipa si se tragea in spate. Azi dimineata am fost cu el la doctor, a fost hidratat si a primit vitamine. In continuare n-a vrut sa manance. Ar fi trebuit sa mai mergem o data si seara la tratament, dar n-am mai apucat. Pana la urma nu stiu de ce a murit. Se implinise exact o luna de cand il aveam in grija.

6 oct. 2010

"M-ar interesa cutzu mic si delicios" (6.10.2010)

Email primit astazi pe adresa Asociatiei ROBI. Cu durere in suflet, n-am sa las totusi pe internet numele si adresa de email a persoanei. Am corectat si greselile de ortografie si punctuatie :-D

----- Forwarded Message ----
From: C. Z.
To: robi_mydog@yahoo.com
Sent: Wed, October 6, 2010 1:46:57 PM

Subject: m-ar interesa cutzu mic si delicios

Buna ziua, ma numesc [nume feminin] si am vazut anuntul cu cei 5 caini de 3 saptamani si jumatate. M-a impresionat povestea lor pana la lacrimi asa ca m-am gandit sa iau doi la mine acasa, sa se joace cu Silver, sarpele meu boa. Silver apreciaza in mod deosebit carnea si mirosul de caine mic si scump, chiar mai bine decat mine si sotul meu. Ne-am bucura enorm, atat eu cat si infometatul Silver. Multumesc.

P.S. NU conteaza daca sunt bolnavi sau nu, Silver prefera orice tip de carne.
P.S.2 Sunt dispusa sa platesc 150 de euro/catel.
==============================================

Raspuns:

"Stimata doamna/domnisoara Z.,

Ma numesc A. si reprezint Asociatia Pentru Protectia Animalelor ROBI.
Va asigur ca noi, membriii asociatiei, am vazut destule si o gluma ca a dumneavoastra nu ne mai impresioneaza.

Eu personal nu cred ca aveti un sarpe boa, pentru ca acest lucru ar insemna detinere ilegala de animale salbatice, care se sanctioneaza conform legii 9/2008 (care completeaza si modifica legea mai veche 205/2004). Daca totusi l-ati avea, nu cred ca ati fi dispusa sa cheltuiti atat (150 x 2 = 300 euro) pentru 2-3 kilograme de hrana, chiar daca un sarpe boa mananca rar. La fel cum nu cred ca v-ar fi indiferent daca-i dati carne bolnava sau nu. Din nou, nu cred ca v-ati hazarda sa achizitionati niste animale de companie vii pe care fie a) le dati de vii spre hrana sarpelui, fie b) le omorati si le dati spre hrana. Aici chiar ati risca inchisoare, conform legii pe care v-am pomenit-o.

Cred mai degraba ca, poate din prea mare plictiseala, ati vrut sa va distrati si ati avut senzatia ca faceti o gluma deosebita, insa din pacate ati gresit adresa. La Asociatia Robi n-are cine sa v-o guste, suntem mult prea obositi cu eforturile pe care le facem zi de zi pentru animale mai putin norocoase decat ipoteticul dumneavoastra sarpe boa, atat de rasfatat.

Va doresc o zi buna,
A.

Asociatia Pentru Protectia Animalelor ROBI
www.4animals.ro "

=========

Update, 9.10.2010
Tipa imi raspunde!!! Nu mai comentez, pentru ca n-are sens.

----- Forwarded Message ----
From: C. Z.
To:
A.
Sent: Sat, October 9, 2010 12:05:39 PM
Subject: Re: m-ar interesa cutzu mic si delicios

Sarpele nu-l detin la casa din Romania, il detin la casa din [localitate in tara vecina], asa ca nu ma intereseaza legile din Romania. Eu doresc sa iau niste caini pentru sarpe ca sa va mai scap de ei. Sau nu sunteti dispusi sa-mi dati cainii datorita faptului ca cei din conducerea asociatiei castiga mai multi bani cu cat au mai multi caini pe acte, bani pe care ii baga in propriul buzunar?
======================