![[andreea] - View my 'catspotting' photos on Flickriver](http://www.flickriver.com/badge/user/tag-catspotting/interesting/shuffle/medium-tiny/ffffff/333333/39614376@N00.jpg "[andreea] - View my 'catspotting' photos on Flickriver"){kind=icon}
Mip este "mini-Otto", sugarul negru despre care am pomenit aici.
Asa cum spuneam in postarea trecuta, l-a gasit cineva pe 26 septembrie dimineata foarte devreme, in scara unui bloc, la parter langa lift, invelit intr-un prosopel intr-o punga de hartie. Probabil ca singura lui vina a fost ca s-a nascut negru, daca nu cumva... ca s-a nascut, pur si simplu.
Avea doar cateva zile:
M-am cam chinuit cu el in primele doua saptamani, nu tolera laptele praf pentru pisoi, era foarte slabit de la diaree si a trebuit cateva zile sa-l tot duc la doctor. Pe urma s-a pus pe picioare. Transportorul de langa soba calda devenise plictisitor si cerea tot mai mult afara, unde pornea sa exploreze. Si-a facut si prieteni, mai intai Lucy:
si, mai de curand, Kuni, motanelul "patriot":
Totul a mers bine pana ieri seara, cand a inceput sa respire foarte, foarte greu si n-a mai vrut sa manance sub nici o forma. Daca il fortam vreun pic sa inghita, tipa si se tragea in spate. Azi dimineata am fost cu el la doctor, a fost hidratat si a primit vitamine. In continuare n-a vrut sa manance. Ar fi trebuit sa mai mergem o data si seara la tratament, dar n-am mai apucat. Pana la urma nu stiu de ce a murit. Se implinise exact o luna de cand il aveam in grija.
Asa cum spuneam in postarea trecuta, l-a gasit cineva pe 26 septembrie dimineata foarte devreme, in scara unui bloc, la parter langa lift, invelit intr-un prosopel intr-o punga de hartie. Probabil ca singura lui vina a fost ca s-a nascut negru, daca nu cumva... ca s-a nascut, pur si simplu.
Avea doar cateva zile:
M-am cam chinuit cu el in primele doua saptamani, nu tolera laptele praf pentru pisoi, era foarte slabit de la diaree si a trebuit cateva zile sa-l tot duc la doctor. Pe urma s-a pus pe picioare. Transportorul de langa soba calda devenise plictisitor si cerea tot mai mult afara, unde pornea sa exploreze. Si-a facut si prieteni, mai intai Lucy:
Totul a mers bine pana ieri seara, cand a inceput sa respire foarte, foarte greu si n-a mai vrut sa manance sub nici o forma. Daca il fortam vreun pic sa inghita, tipa si se tragea in spate. Azi dimineata am fost cu el la doctor, a fost hidratat si a primit vitamine. In continuare n-a vrut sa manance. Ar fi trebuit sa mai mergem o data si seara la tratament, dar n-am mai apucat. Pana la urma nu stiu de ce a murit. Se implinise exact o luna de cand il aveam in grija.
