Un nou inceput pentru Busu (10.06.2010)

Astazi, dupa exact sase saptamani de despartire, Busu e din nou cu tatal lui. Ii asteapta o noua casa, intr-un nou oras pentru Busu, in care si tatal lui spera sa gaseasca oameni mai calzi si o ocupatie care sa-i aduca satisfactii, nu doar un serviciu oarecare, anost, pentru a avea din ce trai. Le tin pumnii si sper sa fie fericiti, asa cum o merita pe deplin.

Cele sase saptamani mi s-au parut lungi, desi Busu a fost de o cumintenie exemplara. M-am temut ca El ("tati", cum il stie Busu) nu va reusi gaseasca o locuinta in care fie acceptat si Busu. Dupa o luna plina incercari nereusite si de momente de criza, chiar ma intrebam daca n-ar fi mai bine sa anulam adoptia, El sa renunte la Busu, iar eu sa-i caut alta familie - in ultima instanta, El s-a zbatut cat a putut si nu i se putea reprosa nimic; pur si simplu, nu intotdeauna merg lucrurile asa cum ne dorim, si asta e. In varianta asta, ma vedeam inca multe luni de acum incolo cu Busu in casa, pentru ca rar de tot adopta oamenii pisici adulte. Trebuie sa recunosc ca a fost cam stresant pentru mine. Dar El n-a renuntat, si pana la urma a gasit varianta in care el si Busu puteau fi din nou impreuna. Un om care merita tot respectul, dupa parerea mea.

Cum si-a petrecut Busu cele sase saptamani? Fugind dupa mine prin casa si aruncandu-se cu burtica in sus sa-l mangai, urmarind-o pe Chiţi prin casa, ca sa se joace si cu el, evitandu-l de forma pe Tibi, care facea pe durul, la "televizor", fermecat de porumbeii de pe streasina, noaptea furisat pe tacute in pat... Viata grea, ce sa mai vorbim :-D