Pe motanelul Busu l-am cunoscut anul trecut in mai, la putina vreme dupa ce intrasem in echipa ROBI. Ajunsese in grija asociatiei impreuna cu inca vreo 20 de pisici, toate capturate de pe Terasa 1 Mai (o terasa la inaltime, de unde nu puteau pleca, unde traiau ca vai de ele si se inmulteau).
A fost adoptat intr-o sambata, in cadrul obisnuitei campanii de adoptii din Parcul Obor.
Doi tineri, El si Ea, venisera in cautare de pisica si nu se hotarau daca sa-l ia pe Busu, deja in varsta de un an, sau un pisicut de vreo doua luni. Cred ca am stat mai mult de o ora de vorba cu ei, sfatuindu-i cum m-am priceput mai bine. Pana la urma l-au ales pe Busu. Ajuns la noua casa, timid si sperios din fire, vreo doua saptamani a stat ascuns si cat mai departe de oameni. Pana cand ei s-au plictisit, l-au scos de pe unde era ascuns si l-au pus sa stea la mangaiat, cu forta :-). Asa l-au pacalit, si Busu a devenit un motanel obisnuit, cuminte si linistit.
Prin martie anul asta primesc un email de la El, in care ma intreaba daca nu pot sa-i tin motanul pentru o perioada scurta, pentru ca nu mai e dorit de Ea. De fapt, amandoi nu mai erau doriti, si El trebuia sa-si gaseasca o alta locuinta. Unde sa poata sta cu Busu, pentru ca-l iubeste, are datoria de a avea grija de el, Busu are nevoie de el, si nu concepe sa-l dea altcuiva. Punct.
Busu a fost tolerat in vechea casa pana la sfarsitul lui aprilie, dar atunci a trebuit sa-l preiau eu. Speram ca pentru putina vreme, insa acum nu mai sunt atat de sigura, pentru ca, desi El se straduieste, inca n-a reusit sa gaseasca o locuinta in Bucuresti unde sa fie acceptat cu motanul si sa nu i se ceara o suma exorbitanta in plus la chirie. Nu vrea sa renunte la motan in ruptul capului, si il respect pentru asta.
Busu la mine:
Un pic timid, la inceput, dar deja isi daduse seama ca nu-l mananc si nu mai are rost sa stea ascuns dupa soba :-)
Chiţi, curioasa si binevoitoare.
Tibi, suparat la culme.
Update, 10.06.2010
Busu a fost tolerat in vechea casa pana la sfarsitul lui aprilie, dar atunci a trebuit sa-l preiau eu. Speram ca pentru putina vreme, insa acum nu mai sunt atat de sigura, pentru ca, desi El se straduieste, inca n-a reusit sa gaseasca o locuinta in Bucuresti unde sa fie acceptat cu motanul si sa nu i se ceara o suma exorbitanta in plus la chirie. Nu vrea sa renunte la motan in ruptul capului, si il respect pentru asta.
Busu la mine:
Un pic timid, la inceput, dar deja isi daduse seama ca nu-l mananc si nu mai are rost sa stea ascuns dupa soba :-)
Chiţi, curioasa si binevoitoare.
Tibi, suparat la culme.
Nici prin gand nu-i trece sa socializeze cu Busu, si nu pierde nici o ocazie sa-l scuipe si sa-l alunge sub fotoliu.
... si atunci, lui Busu nu-i mai ramane decat sa se joace cu Chiţi. Iar Chiţi , cu ochisorii ei albastri, face toate fitzele din lume :-)
... si atunci, lui Busu nu-i mai ramane decat sa se joace cu Chiţi. Iar Chiţi , cu ochisorii ei albastri, face toate fitzele din lume :-)
Update, 10.06.2010