Eu nu v-am sunat ca sa-mi dati sfaturi (21.05.2010)

De doua ori aceeasi replica, in ultimele doua zile. E drept ca de data asta nu la telefon, ci in scris.

Ieri:

O d-ra ne scrie sa ne spuna ca de nu stiu cand vede un caine in strada, sub un pasaj sau pod, undeva in sectorul unu, care nu mai are blana pe el si are si un picior lovit. Ne trimite si poze. Ii raspundem repede trei persoane, fara sa stim una de alta. Toate trei ii spunem ca, in cazul pielii, e vorba de demodecie (raie mai pe romaneste) si se poate trata si in strada, cu medicamente puse in mancare, dar pentru picior trebuie dus la veterinar, si apoi cazat, ceea ce noi nu putem face din lipsa de spatiu.
Da, dar n-are bani de medicamente. Ii dam noi medicamente. Da dar ea nu crede ca e raie. Ba da, este sigur, si la fel de sigur se trateaza usor. Da dar ea nu vrea sa il trateze "dupa ureche" si asteapta sa-l ia cineva sa-l duca la doctor. Da, dar noi nu avem cum sa-l luam, deocamdata, si puteti incepe tratamentul pt demodecie, ca sa nu pierdeti vremea. Ba nu ca nu se poate apropia, cainele n-are incredere in ea, ar trebui dus la doctor vazut ce se poate face cu piciorul si ulterior tinut cateva zile pentru a putea crea o legatura intre ea si el [??? cum, daca el e la doctor si ea e in alta parte?], astfel incat sa-l poata trata ulterior de raie, daca are raie. Tot nu ne crede.
Mai cautam solutii. Cineva care a lucrat cu Politia Animalelor sector 1 ne spune ca poate suna la ei, pentru ca intra in atributiile lor sa trateze asemenea cazuri, au transport, au echipa buna si, la fel de important, e gratuit.
Ii transmitem d-rei informatia mai departe.
Ea, seaca: "Va multumesc insa cainele are nevoie de ajutor, nu de sfaturi."
Noi, la fel de seci, ca oameni suntem si noi: "Atunci nu mai pierdeti vremea si sunati la Politia Animalelor sector 1, cum ati fost sfatuita."
Si cu asta am suparat-o ingrozitor de tare.
D-ra: "Nu vreau sa am cainele pe constiinta [??]. Sa ajunga amaratul caine pe mana unor oameni iresponsabili. Eu vreau sa il ajutam nu sa scapam de el. Este un suflet nevinovat si nu vreau sa sufere din cauza ca am apelat la niste oameni care nu stiu cum sa scape de responsabilitate. De aceea nu apelez la oameni si a fost greseala mea ca am zis sa incerc sa am incredere in voi. "
Zdrang. One satisfied customer...

Azi:

Doamna Niet: "Azi am gasit la bloc un puiut de catel abandonat, cam la 2 luni si care era sa fie sfasiat de celalti catei pe care-i ingrijesc la bloc. Este o fetita, f scumpa si care-si cauta de urgenta un stapan. Acum este la mine acasa,am deparazitat-o, hranit-o, dar n-o mai pot tine, ca am si eu animalele mele."
Noi: "Ne pare rau dar nu putem sa te ajutam cu preluarea catelusei deoarece stam foarte prost cu spatiul. Animalutele noastre stau la voluntari acasa si suntem foarte aglomerati, unii voluntari avand cate 4-5 animale. Te putem ajuta doar cu sfaturi. Deoarece este pui are foarte mari sanse de adoptie. In primul rand trebuie dusa la un veterinar pentru a fi deparazitata intern si vaccinata, asta sporind sansele de adoptie. Pentru a-i gasi cat mai repede stapan poti sa-ti intrebi toate rudele, cunostintele, prietenii poate doreste cineva sa o adopte. Daca nu se ofera nimeni dintre cunoscuti sa o adopte, poti incerca sa postezi anunturi pe internet pe siteurile de adoptii , sau poti sa o promovezi si pe facebook. Mai multe detalii depre postarea anunturilor gasesti pe pagina noastra la informatii utile pct 2 pe pagina http://www.4animals.ro/informatii.html . Daca nu poti sa o tii tu o perioada pana la adoptie poti sa cauti cazare temporara pentru ea. Multa sanatate catelusei si speram sa-i gasesti stapani cat mai repede!"

In cele mai multe cazuri oamenii ne inteleg, ne multumesc pentru sugestii si, macar la inceput, incearca ei sa se descurce singuri, postand anunturi si cautand cazare temporara. Nu si D-na Niet:
"N-am apelat la voi pt sfaturi, asa va pot da eu multe.... Chestia ca este pui si are sanse mari de adoptie,este relativa...dc considerati ca e asa usor,gasiti-i voi un stapan! Ma gandeam ca sunteti o asociatie serioasa si chiar va implicati si nu cu sfaturi puerile... dc stiam asa,nu mai faceam nicio donatie!"

Ah. Argumentul cu donatia.

A urmat un schimb sustinut de mesaje, insa n-am reusit s-o scoatem cu ea la capat, i-am explicat in toate felurile de ce nu putem s-o ajutam mai mult, dar degeraba.
In ultimul ei mesaj (cel putin pana la ora de fata :-D), d-na Niet ne dojeneste: "Vad ca aveti timp de stat pe internet la discutii interminabile. Un simplu "nu se poate", de la bun inceput, era de ajuns!"

Clar. Daca de la inceput i se raspundea "doamna, nu se poate", era multumita si nu mai scria N mesaje nervoase. Data viitoare o sa stim...

Daca inca va intrebati "de ce?", cititi aici.