Buna ziua, as dori sa adoptez [sic] o pisicuta.

Din dialogurile noastre de zi cu zi cu "publicul", potentialii adoptatori sau cei care deja au adoptat de la Asociatia Robi...
Vorba unei colege, ar trebui sa deschidem o rubrica pe site, "bancuri de la voi".

Dialoguri cu mine, the best of cele vreo 20 de telefoane primite cand pusesem anunturi pentru Miaunici:

O tipa, o voia pe Miaunici pentru ca seamana oarecum cu pisica ei tigrata, care a murit si pe care zicea ca o adusese din Canada de trei ani.

- Cand a murit?
- Azi.
- Vaai, saracuta. Si ce-a avut?
- A cazut de pe balustrada. (= de pe balcon, de la etajul 2) Ziceti, cand imi dati pisicuta?
- Pai nu v-o dau, pentru ca nu am garantia ca nu va cadea si ea de pe balustrada.
- (rastit) HAIDETI DOAMNA LASATI-MA PA MINE CU PROSTII D-ASTEA!!!

Apoi am mai vorbit vreo treizeci de secunde... singura, pana mi-am dat seama ca-mi inchisese telefonul in nas :-D

Alta: A mai avut o pisica si i-a murit.
- Cum a murit?
- De batranete.
- La ce varsta?
- La 5 ani.
- Pai cum la 5 ani de batranete?! Asa v-a zis doctorul?
- Nu ca n-am dus-o, asa mi-am inchipuit eu.

A treia. Deja cand vedeam ca ma suna un numar necunoscut simteam ca mi se strange stomacul.
- Buna ziua, am vazut ca aveti o pisicuta, mai e anuntul valabil?
- Da. Ati mai avut, sau mai aveti pisicute?
- (voce brusc f trista) Am mai avut.........
- Si ce s-a intamplat cu ea?
- ..............
- Doamna? Ce s-a intamplat cu pisica?
- Pai cand a murit bunicaaa.... mi-au luat-o.
- Cine v-a luat-o?
- ...............
- Doamna? Spuneti-mi cine v-a luat-o.

- (voce si mai trista) Lasati-ma ca nici nu mai vreau sa-mi aduc aminte. De fapt patru mi-au luat, nu una.

- Ce patru, patru pisici? Ati avut patru pisici de-odata?
- Am avut eu mai multe....

La care eu n-am mai avut puterea sa continui conversatia, dar am asigurat-o pe doamna ca revin cu un telefon.

Culese de la colegele mele:

- O mai ai pe pisicuta X? As adopta-o dar nu stiu daca pentru o perioada lunga... pentru cateva luni doar.
- ????? Pentru cateva LUNI?
- Mda, pana prin septembrie.

(De aici ne-a venit ideea ca am putea inaugura un nou tip de adoptie, cel "de o zi". In fond de ce nu, asa cum exista si abonamentele RATB de o zi. Sunt sigura ca gasim multe persoane potrivite. Macar treizeci sa fie, si tot scapam o luna intreaga de animalele din casa. Simplu si eficient.)

Si cea mai tare dintre toate: o familie care ne-a creat o impresie ff buna, civilizati etc etc, doresc sa adopte de la noi o catelusa inca pui, dar nu pot acum ca-si renoveaza casa si ne roaga cu cerul si pamantul s-o mai tinem vreo luna. Efortul e mare, dar merita, ne spunem, pentru ca Pam va avea o familie super. Vine si ziua adoptiei, Pam e luata acasa. Vine si a doua zi... a doua zi seara, colega mea M. primeste un telefon:
- Doamna M., scapati-ne va rugam de catelusa asta!
- Vai de mine, dar ce s-a intamplat?
- Ne-am uitat bine la ea, a crescut mai lunga si mai scunda decat ne doream noi.

Am sa mai abordez subiectul. Cautati sub tag-ul "frustrari in scris" :-D