Oluf, dupa 1 an (09.11.2011)

Oluf , pisoiul atat de salbatic incat a trebuit sa-i dau nume de viking.

O saptamana n-a iesit din camaruta unde-l cazasem si, daca intram eu, ori se izbea de toti peretii, ori mi-ar fi sarit in cap sa ma invete minte. 

Nu i-a fost usor. Am lucrat cu el in fiecare zi, cu rabdare. Uneori vedeam o farama de progres de la o zi la alta, alteori nu vedeam nimic timp de cateva zile bune, si ma apuca disperarea. Ajunsesem sa vorbesc cu el si sa-l rog sa-mi spuna ce-si doreste, pentru ca eu am sa fac exact cum vrea el. Ii spuneam ca, daca vrea inapoi in blocul parasit, il duc, dar sa nu uite ca e frig afara, si iar o sa fie singur si speriat. Il rugam sa se mai gandeasca, si sa incerce totusi, macar putin, sa vada cum e sa fii pisic al cuiva, sa vada daca nu cumva i-ar placea sa-l mangai... Dar el, nimic, la inceput. 

Pisicile celelalte l-au invatat ce-s alea jucariile si cat de distractiv e sa dai cu labuta in ele. 

Dupa vreo 10 zile, iesea din ascunzatoare sa se joace cu celelalte pisici, dar cand ma vedea, ma scuipa si fugea sa se ascunda la loc. Dupa vreo luna si jumatate, am reusit sa-l fac sa-mi manance din palma, dar atat. 

Am continuat sa lucrez cu el zi de zi. Deja trecuse atata timp, si el tot nu dadea semne ca s-ar domestici vreodata intr-atat incat sa fie adoptabil. E drept ca nu se mai ascundea si manca din palma, dar nu puteam pune mana pe el si, mai grav, nu torcea. Cred ca n-a tors nici macar o data in trei luni.
  

Dar intr-o buna zi s-a intamplat minunea si m-a lasat sa-l mangai, intai o clipa, pe urma tot mai mult, intai preferabil pe intuneric (cand el se furisa in pat si eu ma faceam ca nu m-am prins, dar "din greseala" intindeam mana si-l atingeam), pe urma si ziua-n amiaza mare. 

Minunea:

Iar azi? Azi Oluf e un motan prostovan, care atunci cand vin acasa ma intampina la usa cu SPATELE si coada in sus, sa-l mangai, cand toti ceilalti pisici ma intampina cu CAPUL (am inceput sa-l ating intai de la coada, si el probabil asa crede, ca acolo trebuie mangaiat mai intai), noaptea face tot posibilul sa mi se strecoare in pat (unde e competitie destul de mare) si toarce de rupe, dimineata cand ma trezesc face misto de mine si, in clipa in care m-am ridicat de pe perna, vine si se tranteste el, e vorbaret, e jucaus, se intelege bine cu ceilalti. In schimb, nu se obisnuieste decat greu cu persoane straine, nu se lasa niciodata luat in brate si unghiile am reusit sa i le tai o singura data, cand era tranchilizat dupa castrare. Dar pentru mine e un motan normal si sunt in stare sa ma inteleg cu el. Nici nu mai incerc sa-l dau spre adoptie. Ii place la mine si la mine o sa ramana cate zile o avea.