Noël, dupa 1 an (25.12.2011)

Noël, Noelușul meu cuminte si sperios.

Am tot incercat sa-i gasesc adoptatori. Oameni seriosi, echilibrati, linistiti si cu rabdare, care sa nu-l sperie mai tare. O data chiar am si gasit un cuplu de care mi-a placut mult, si cred ca si lui i-ar fi placut sa ramana acolo, dar El avea alergie la pisici si nu stia... asa ca Noelușul s-a intors la mine. L-am mai dus si la Obor, toata vara, in multe sambete, sperand ca va veni cineva potrivit care sa si-l doreasca. Nu s-a intamplat. Singurul rezultat a fost ca, de atunci incoace, Noël se ascunde cand ma vede ca intru in casa incaltata. Probabil asociaza ideile si crede ca-l duc iar la Obor ca sa-l dau. 

Nu ma mai indur sa-l dau, dupa ce l-am tinut un an de zile. E cuminte si simtit, e prietenul lui Oluf si al lui Benni, are grija de pisoii mai mici ca el, il iubeste pe unchiul Tibi si ma iubeste si pe mine. Al meu o sa ramana.