Goodbye, Foie Gras (28.12.2011)

Din pacate povestea lui Foie Gras se termina aici.

A scapat cu viata cand a cazut din cuib, mic si fara pene, in august 2010.

A scapat cu viata cand a facut variola.

A scapat cu viata in septembrie, cand s-a incurcat in niste fire de la un sac de rafie, in curte, si si-a taiat gatul de jur imprejur. Atunci chiar am crezut ca moare, ii statea pielea desprinsa de pe gat ca o gluga, rana era imensa si nici un veterinar nu se baga sa anestezieze si sa coasa un porumbel. Vreo doua saptamani l-am tinut in casa, la adapost de praf si muste, cu vitamine si cu unguent cu propolis si galbenele. Si, incredibil, pielea s-a refacut, ba mai mult decat atat, in vreo doua luni i-au crescut si pene prin pielea noua. 

De cand s-a lasat frigul, dimineata il scoteam afara in curte si seara il bagam in subsol, la caldura. Dar pe 28 decembrie seara nu l-am mai gasit, nicaieri. Si nici urme de pene prin curte. L-am cautat in tot cartierul si i-am pus anunturi. Nu stiu daca i-a lasat cineva poarta deschisa si a iesit ca prostul, nu stiu daca l-o fi gasit zburatul din senin, nu stiu daca n-a plecat vreo mâță cu el in gura. 

Inca ma mai uit dupa el prin cartier, dar deja nu mai cred ca-l gasesc. Atat i-a fost sa fie, in conditiile pe care i le-am oferit eu.