T 61 (24.09.2012)

Sumi, dintre cei 3 sugari din aprilie.

La varsta de cinci luni si un pic, ultimele aproape patru saptamani si le-a petrecut mai mult zacand, cu multe medicamente pe zi, cu febra mare si topindu-se pe zi ce trece sub ochii mei, diagnosticata cu o boala care n-are leac.

In ultimele cateva zile nu i-a mai trebuit nimic. Nici macar n-o mai cauta pe Mami , sa i se culcuseasca langa burta si sa suga ca un pisoi mic, cum avea obiceiul. Uneori se mai ducea Mami la ea. Nu se mai putea spala, dar se indurau Noël si Tibi si o lingeau temeinic. Manca cate putin, pentru ca o rugam eu. Apa ii dadeam cu forta. Mai torcea doar rar si stins, si doar cand o luam in brate si nu stiam cum sa-i mai vorbesc si s-o mangai ca sa mai aiba si ea o placere. Abia se mai tinea pe picioare cand se ridica sa mearga la olita. Statea toata ziua covrig, la mine-n pat sau in cosuletul ei din sufragerie, cu ochii pe jumatate inchisi, privind in gol, si doar cu urechile mai urmarea ce se petrece.

In ultimele nopti am dormit cu capul langa ea, sa nu se simta singura. E mult spus am dormit, mai mult i-am udat blanita fleasca, pentru ca nu ma puteam opri din plans. O mangaiam, o simteam fierbinte si piele si os, topita, si ma rugam sa nu se mai trezeasca, ca sa nu trebuiasca sa fie hotararea mea.

Aseara am stat mult impreuna. Am tinut-o in brate. Am mangaiat-o si i-am vorbit duios, asa duios cum n-as putea sa-i vorbesc unui om. Am invelit-o intr-o paturica pentru ca avea frisoane. I-am dus mancare si apa sub nas, dar a intors capul si a inchis ochii, obosita. Mai tarziu i-am dus si un soricel nou, cine stie, si chiar ne-am jucat pret de vreun minut.

Astazi am mers la veterinar. I-a facut anestezia si am luat-o in brate, dar ma sufocam de plans si n-am reusit sa-i vorbesc ca s-o linistesc. Am tinut-o doar in brate, cum faceam si acasa. Parca se imputinase si mai mult. A stat cuminte si a adormit foarte repede. Prea repede. As mai fi tinut-o putin in brate.

Apoi a urmat T 61.

Prima mea eutanasie.

_________________
Nu doresc comentarii de nici un fel la aceasta postare. Multumesc. 

Sugari de august (17.08.2012)

Se putea sa treaca o luna si sa nu mai aduc eu in casa sugari, mai ales ca Fumi s-a facut baiat mare?

Eram in vizita la o prietena, ne beam cafeaua cu un ochi la Facebook, iar ea a descoperit niste poze ale cuiva cu un sugar proaspat gasit. Pozele aveau si comentarii deosebit de pertinente care raspundeau la intrebarea "l-am gasit, acu' ce sa fac cu el?", la genul "fata du-l la vet da' nu zi ca-i al tau sa nu-ti ia bani", sau "da-i o pastila, costa 5 lei si pe urma o sa manance" (WTF???)

Nu mi-a trebuit mult sa ma hotarasc sa cer eu pisoiul. Am vorbit cu fericita posesoare, am stabilit unde sa ne intalnim, am mers sa luam sugarul, alb cu negru, in varsta de cel mult doua zile, am ajuns acasa, i-am dat sa manance, l-am cazat in cuclus cu ursulet... si nu trece mult pana suna telefonul. "Am mai gasit unul, tot acolo".

A ajuns tot la mine. Alb cu portocaliu, mai rapciugos ca primul si cu ceva probleme neurologice, pentru ca, tot timpul cat e treaz, se leagana si da din cap ca un copil orfan. N-am mai vazut pisoi mic sa faca asa.

Deocamdata sunt bine amandoi, mananca din trei in trei ore, dorm cuminti si cresc.

Noelușul, bineinteles, e si el mereu prezent:

 

Peste cateva zile plec iar cu cortul la mare si am sa-i iau cu mine, pentru ca n-am cui sa-i las acasa. In fond, ce mare scofala? In afara de cele vreo 6 mese pe zi + toaleta, care nu dureaza mult, nu necesita vreun fel de ingrijire speciala, si nici nu cred c-o sa viscoleasca... 

Pisoiul de pe sub masini (14.08.2012)

     Nici macar o poza n-am cu el. Va fi un articol LUNG din categoria "frustrari in scris".

     Aseara pe la 10 ieseam in oras cu o prietena venita din Japonia, pe care in general apuc sa o vad doua ore pe an. Din cele doua, jumatate de ora ne-am petrecut-o in patru labe pe langa niste masini, pentru ca, undeva pe Mosilor, am auzit un mieunat de sub o masina. Cazul clasic si enervant, pisoi care urla ca din gura de sarpe, bagat IN caroseria masinii, parcata la un metru de bulevardul cu trafic intens. Lanterne n-aveam, cu telefoanele mobile nu vedeam nimic, i-am luat niste conserve pentru pisici de la nonstopul din colt, i-am pus tipului bilet la stergatoare sa nu porneasca motorul si sa ma sune neaparat, am sunat pe cineva de la Robi dandu-i toate datele si rugand-o sa posteze pe Facebook, in speranta ca o fi cineva in zona si poate veni sa incerce sa prinda pisoiul. Pe urma am plecat cu S sa bem si noi un suc undeva, totusi, ca sunt si eu om, am si eu prieteni, din ce in ce mai putini, si uneori nu pot, sau nu vreau sa las totul balta pentru animale. 

     La 12 si ceva ne-am intors tot pe acolo, n-am auzit pisicul dar biletul mai era pe geamul masinii. Am pus si o carte de vizita, sa fie mai convingatoare.

     La 1 noaptea cand ajung acasa, vad ca postarea de pe facebook n-avea toate indicatiile, era un fel de "pe Mosilor pe dreapta" si chiar daca s-ar fi dus cineva, ar fi cautat acul in carul cu fan. 

     Mi-am pus ceasul sa sune la 5 si pe la 6 eram pe Mosilor, dardaind de frig si somn. Am strigat pisoiul si mi-a raspuns de sub alta masina, bineinteles tot bagat adanc intr-o caroserie. De data asta venisem pregatita cu lanterna, oglinda si ce mai trebuia si l-am vazut: un puiut tigrat superb, de cel mult doua luni, cu ochi albastri. 

     Am stat in patru labe, i-am vorbit, i-am mieunat, l-am descantat, i-am facut tot ce mi-a trecut prin minte. Degeaba. Se facuse aproape 9 dimineata, bulevardul era tot mai circulat, lumea se tot baga sa-mi dea sfaturi, s-au adunat toate colectionarele de pisici din cartier, una care-si plimba cainele mi-a adus doua jucarii de catel sa-l scot cu ele de sub masina, in fine, un circ intreg de care nu reuseam sa scap. Ba mai mult, de la un balcon incepe sa zbiere la mine un tataie la bustul gol, ca ce caut la masina lui. Ii zbier si eu de jos in sus, zice ca se imbraca si coboara.
     Coboara cu o camasa trasa la repezeaza si incheiata aiurea la nasturi si cu o coada de matura. Eu civilizata, el foarte deranjat de situatie. Ii dau cartea de vizita, o mototoleste in pumn si o baga in buzunar. Deschide capota, ne uitam la motor, vedem pisicul, n-am cum sa-l apuc, trec trei minute si tataie isi pierde rabdarea, ia coada de matura si incepe sa loveasca pe la motor, pe sus si pe jos, ca apucat. Pisicul iese innebunit sub masina si vad ca are doar trei picioare, din al patrulea, din spate, ii lipsea un ciot. Mi se face rau. Pisicul, terorizat, intra inapoi sub caroserie. Tataie, nervos, injura si ameninta ca porneste masina si pleaca la piata. Incerc sa-i aduc argumente logice sa mai aiba putina rabdare, ca daca tot ne-am chinuit sa salvam pisicul, putem sa mai incercam putin, ca suntem oameni. "Da' ce ma intereseaza pe mine pisicu fato, sa se duca dracu, da'mi intra la curea si-mi strica motorul." Intre timp se infiinteaza o tanti despre care banuiesc ca e nevasta-sa si incepe sa ma imbranceasca la propriu si sa tipe, dar nu-mi da nici o clipa ragaz sa raspund si sa-i explic. Ca-n filmele cu nebuni. - CE TE TOT INVARTI P-ACI D-AZNOAPTE??? - Pai, o pisica... - O PISICA? NU MA INTERESEAZA! - Bine dar.... - NICI UN DAR, NU MA INTERESEAZA! SI MIE IMI DISPARE LUCRURILE! MASINA ASTA E BUNUL MEU! - Dar... - NU MA INTERESEAZA! si nu mai stiu ce. Mi-am iesit din fire si am inceput si eu sa urlu ca sunt pe domeniul public, ca ma doare-n fund de bunul ei, sa cheme politia daca vrea neaparat sau mai bine o chem eu daca ma mai imbranceste mult, scot mobilul, zic cu voce tare formula magica UNU... UNU.... DOI si ticnita se intoarce pe calcaie si pleaca. Barba-su mai mormaie ceva, amentinta ca pleaca cu masina cu pisic la motor sau nu, ca nici pe el nu-l intereseaza, il rog sa-mi lase coada de matura si sa se duca sus sa mai astepte putin.
     Se duce. Intre timp o sun pe M s-o intreb cum il pot impiedica sa plece cu masina, imi zice sa sun la politie daca e nevoie si sa le dau cu legea 9/2008 pe la nas... dar intre timp nu mai e nevoie, pentru ca pisicul se aude mieunand de la 5 masini distanta, de sub o rabla cu husa pe ea. Tot am castigat o mica batalie.

     Fumez o tigara sa ma calmez un pic. Mi-e frig rau si-mi vine sa fac pipi, dar n-am cum sa plec de acolo. Intru in vorba cu tanti de la farmacie, care urmarea scena, imi spune ca n-are voie sa lase persoane straine in toaleta lor, dar acuma.... in caz de forta majora..... ii zic ca inteleg situatia si, numai si numai cand o fi forta majora, o sa abuzez de amabilitatea ei. 

     9 si ceva. O sun pe R si o rog sa-mi aduca capcana cea buna, ca nu stiu ce sa mai fac sa prind pisoiul. Se urca in taxi si mi-o aduce, sta putin dar trebuie sa plece. Imi dau seama ca n-o sa intre pisoiul in capcana, care nu incapea sub masina, pentru ca e prea galagie si el n-o sa iasa. Asa, cate un pas-doi, iesea jos sub masina dar intra repede la loc in caroserie. 

     Se face 11. La 12 trebuia neaparat sa rezolv ceva in alta parte pana pe la 4-5. Tocmai cand voiam s-o rog pe tanti de la farmacie sa-mi dea niste apa, sa-i las pisoiului care deja era ragusit, aude miorlaiturile si se opreste langa mine un tinerel cu o cutie de lapte in mana. Il rog sa-mi dea putin lapte, imi da, se uita si el dupa pisic, imi zice ca mai are timp si mai poate sta el acolo sa incerce sa-l prinda. Ii multumesc, facem schimb de telefoane, ii dau si o carte de vizita, las capcana si transportorul la farmacie, las si acolo numarul de telefon si plec. 

     Pe la vreo 2 jumate ma suna tipul ca a chemat un prieten si au reusit sa prinda pisoiul. Sar in sus de bucurie, il rog sa-l bage in transportor repede, sa-l lase la farmacista si sa NU-l mai deschida sa-i dea apa sau mancare pisoiului, ca vin eu cat de repede pot. Mi-era frica sa nu le scape iar. 

     Mai trece un pic si ma suna din nou, ca ia el pisoiul. Imi zisese deja ca-l vrea, daca-l prindem. Ii explic ca vreau mai intai sa-l duc la un vet, sa vad ce are la picior si cum e in general, sa vad daca nu trebuie amputat, sa fie totul in ordine si pe urma i-l dau, pe bune, nu-l duc cu vorba, dar suntem o asociatie si facem lucrurile ca la carte. Un animal trebuie dat spre adoptie sanatos. Mai voiam sa-i fac si niste poze, ca sa le pun pe Facebook si sa mai educam lumea - uite, frate, se poate si asa, mai exista si oameni care se opresc din drum sa ajute animalele. Tipul nu prea vrea sa-mi lase pisicul, ca stie si el un cabinet in zona cutare, dar il mai rog, cu aceleasi argumente si pana la urma zice da da si-mi promite ca-mi lasa pisoiul la farmacista. 

     Am ZBURAT inapoi pe Mosilor, ametisem de bucurie, nu stiam cum sa ajung mai repede si numaram statiile de autobuz. Mai sunt trei, mai sunt doua, mai e una.... gata, cobor!

     Ajung la farmacie... si farmacista imi da capcana si transportorul gol. A, pai au luat baietii pisoiul, erau asa bucurosi de el! S-au dus cu el la cabinet.

     Pai stati, fratilor, ca nu asa se fac lucrurile!

     Il sun pe tip, nu raspunde. Vad negru in fata ochilor. Ii dau sms rugandu-l sa-mi zica unde s-a dus, ca sa vad si eu pisoiul si sa-i fac poze, cum ziceam. In zona cutare din apropiere, pe care o pomenise, erau doua cabinete. Ma duc incolo. Peste vreo 5 minute suna telefonul. Numarul tipului. Dau sa-i zic din nou ce voiam, dar cineva se rasteste la mine. Era celalalt, prietenul lui. Ca ce-s pretentiile astea, pisicul e al lui si nu-l da, las' ca ne stie el pe noi de la Robi, ca i-am pus numai bete in roate cand a vrut sa adopte de la noi chiar si venind cu o recomandare sus-pusa, auzi, am avut obraznicia sa-l intrebam daca are plase la geamuri, si cum imi permit eu sa-l interoghez la ce cabinet se duce... si nu stiu ce-a mai zis ca i-am inchis telefonul in nas. Un dobitoc ingamfat, iar celalalt, care initial mi se paruse civilizat, nu si-a gasit sa asculte de altcineva mai breaz. Dobitoc si el, pana la urma.

     Spumeg. 

     In 10 minute ajung la primul cabinet dintre cele doua cabinete posibile, unul unde se stie cine e Robi. Ma prezint, intreb daca au venit doi baieti cu un pisic cu trei picioare, da, dar tocmai plecasera, spun ce s-a intamplat, doctorita, amabila, imi da detalii. Pisoiul era oboit si plin de purici, dar altfel vioi si intr-o stare rezonabil de buna. Cam 6-7 saptamani si ceva mai mult de 500g. Piciorul nu se stie daca asa a fost din nastere sau a avut un accident, dar nu constituie cine stie ce problema. Ii multumesc si plec, tot spumegand.

     Voiam si eu sa-l vad pe pisoiul ajuns in siguranta, la care ma gandisem toata noaptea si pentru care ma trezisem la 5. Voiam sa-l mangai si sa ma linistesc si eu dupa atatea ore de consum nervos, pentru ca A FOST un consum nervos. Cred ca macar atata lucru meritam. 

Si ce daca.