Sugari de august (17.08.2012)

Se putea sa treaca o luna si sa nu mai aduc eu in casa sugari, mai ales ca Fumi s-a facut baiat mare?

Eram in vizita la o prietena, ne beam cafeaua cu un ochi la Facebook, iar ea a descoperit niste poze ale cuiva cu un sugar proaspat gasit. Pozele aveau si comentarii deosebit de pertinente care raspundeau la intrebarea "l-am gasit, acu' ce sa fac cu el?", la genul "fata du-l la vet da' nu zi ca-i al tau sa nu-ti ia bani", sau "da-i o pastila, costa 5 lei si pe urma o sa manance" (WTF???)

Nu mi-a trebuit mult sa ma hotarasc sa cer eu pisoiul. Am vorbit cu fericita posesoare, am stabilit unde sa ne intalnim, am mers sa luam sugarul, alb cu negru, in varsta de cel mult doua zile, am ajuns acasa, i-am dat sa manance, l-am cazat in cuclus cu ursulet... si nu trece mult pana suna telefonul. "Am mai gasit unul, tot acolo".

A ajuns tot la mine. Alb cu portocaliu, mai rapciugos ca primul si cu ceva probleme neurologice, pentru ca, tot timpul cat e treaz, se leagana si da din cap ca un copil orfan. N-am mai vazut pisoi mic sa faca asa.

Deocamdata sunt bine amandoi, mananca din trei in trei ore, dorm cuminti si cresc.

Noelușul, bineinteles, e si el mereu prezent:

 

Peste cateva zile plec iar cu cortul la mare si am sa-i iau cu mine, pentru ca n-am cui sa-i las acasa. In fond, ce mare scofala? In afara de cele vreo 6 mese pe zi + toaleta, care nu dureaza mult, nu necesita vreun fel de ingrijire speciala, si nici nu cred c-o sa viscoleasca...