Pana la urma, trei dintre cei sapte magnifici au ramas la mine sa-i cresc. Nina Fandocita, Clara si Mateo.
M-a ajutat mult si Noelușul, nelipsit la fiecare masa a lor. Ne supraveghea, lua atitudine daca i se parea ca n-am suficienta grija de ei - de exemplu, un pisoi lasat singur sus pe fotoliu poate cadea, si atunci Noelușul trebuie sa urce in fotoliu si sa se aseze la margine, ca un munte de netrecut pentru prichindel - ii spala, ii lasa sa misune peste el, ii lasa sa-i adoarma in blana. Totul cu un aer de batran intelept, cu ochii pe jumatate inchisi si torcand incetisor.
Pe urma, cand au crescut mai maricei, a fost numai bun de calarit...
O fi crescut Clara, dar tot nu invatase inca sa se spele bine...
Si Nina a crescut, iar la varsta de doua luni a fost adoptata.
La fel si Mateo, adoptat chiar cu vreo saptamana inaintea Ninei.
A ramas la mine doar Clara, un fel de viezure mic in continua miscare, si care innebuneste de cap pe toata lumea, inclusiv pe mine. Dulce, smechera si cu tupeu, da ochii peste cap, ofteaza si vrea in brate "numai cinci minute". :-D