Pisoii cu larve de musca (07.07.2012)

Se facuse vreo 10 seara si veneam cu Mari de la Glina, topite de caldura, dupa o zi proasta, in care ea a muncit pe rupte la adapost iar eu am stat in livada cu pruni nu stiu cate ore degeaba, si n-am reusit sa-l prind pe ultimul dintre pisoi.

Mari imi intinde telefonul ei si-mi spune: "Vezi ca a sunat mai devreme o doamna care a gasit niste pisoi cu viermi, sun-o inapoi si spune-i ce sa faca, pentru ca nu se descurca". Sun. N-am putut avea un dialog. Cucoana ii vroia luati de acolo (ceea ce noi nu puteam face, pentru ca nu mai aveam unde sa-i mai punem si pe astia), ea nu-i luase nici macar temporar din mizeria in care erau, in spatele unui bloc, si nici n-avea de gand, pentru ca "stiti, eu mai am o pisica si mi-a murit si un caine acum trei ani"(??????), in fine, totul incepea cu "nu". Simteam ca incep sa tip la ea. Am tras aer in piept si am rugat-o pe Mari sa intoarca masina, ACUM. Singurul gand a fost ca, decat sa-i las acolo sa-i manance viermii de tot, mai bine le frang eu gaturile. Pentru ca, la ora aia, oricum nu-i puteam duce la nici un veterinar. Mari saraca n-a comentat nimic, doar s-a uitat lung la mine, a intors masina si ne-am dus spre adresa data de cucoana. 

In zece minute ni se punea in brate o cutie cu patru pisoi de vreo luna, PLINI de cuiburi cu oua de muste si naclaiti intr-o zeama cu miros de voma. 

Cin' sa-i ia acasa? Andreea, normal. 

 

Am curatat la ei doua ore si jumatate, de-au curs apele pe mine. Erau mai mult morti decat vii. Mi-a venit foarte, foarte greu sa le curat zecile de cuiburi de oua de musca cu mana, sub jet puternic de apa. Nu se duceau neam, i-am frecat si cu peria. Senzatia de racait cu unghiile imputiciunea aia m-a dat gata, iar mirosul de voma mi-a ramas in nari multe ore. Pe langa ouale de musca, ii mancau si puricii de vii, am scos zeci de pe fiecare.

I-am spalat de doua ori, i-am uscat, i-am dat cu pudra Bolfo, le-am dat sa manance (cu biberonul pentru ca singuri nu se descurcau), i-am lasat un pic, i-am luat cu pieptenul de paduchi, si tot mai aveau oua de musca prin blana, dar moarte. Aveau toti puroi la ochi, unul horcaia rau de la plamani. 

Cat m-am chinuit sa-i curat, m-am tot gandit ca trebuiau sa ajunga la mine, ca sa aiba zile. Altfel, chiar daca i-ar fi luat cucoana, ori nu i-ar fi spalat pana dimineata, ori nu i-ar fi spalat suficient de bine, iar dimineata, cand poate i-ar fi dus la doctor, ar fi fost deja plini de viermi. Si cin' sa stea sa-i curete? Eutanasie ar fi scris pe ei.

Cand am terminat, eram cu stomacul intors pe dos si mi se parea ca-mi misunau viermi prin par si prin ochi, dar pisoii... pisoii se culcusisera linistiti, satui si curati, si torceau pe rupte. Era asa o liniste, fata de toata agitatia dinainte, ca ma uitam la ei si mi se parea ca nu-s adevarati. 

De a doua zi au stat in cazare temporara (eu plecam in sfarsit in CONCEDIU!), intr-un loc si apoi in altul, iar dupa vreo doua saptamani le-am pus anunturi pentru adoptie. Dupa inca o saptamana, toti patru erau la casele lor. 

 

Niste pisoi superbi. Le-am zis Savannah, Anita, Griuta si Negrito. 

Mai multe poze aici: https://picasaweb.google.com/andreea.robi/4PufosiNorocosi