Inca un porumbel cu paramixoviroza (12.01.2013)

Un inceput de an prost pentru porumbeii de la mine din cires. 

Mai intai, acum vreo 10 zile, am vazut-o pe turturica singura, fara pereche. Complet neobisnuit. Perechea nu i s-a intors nici acum.

In alta zi am vazut jos in curte unul dintre porumbei, apatic, prea slabit ca sa mai zboare. L-am prins si l-am dus la caldura, intr-o cusca, dar a doua zi dimineata l-am gasit mort. 

Am mai vazut inca doi in zona, morti pur si simplu, peste noapte.

Alaltaieri, altul, statea ca prostul in ploaie, jos in curte, unde toate pasarile stiu ca sunt pisici si nici un porumbel nu se opreste mai mult decat are nevoie cat sa ciuguleasca un pic. 

L-am prins si l-am dus la caldura. Traieste. Am reusit sa-mi dau seama si ce are: misca din cap necontrolat, semn clar de paramixoviroza. Pe internet, daca stai sa cauti, blogurile crescatorilor de porumbei spun ca prognoza de supravietuire e zero, dar asta probabil pentru ca-i lasa in voia soartei si nu se obosesc sa-i hraneasca. Hraniti cum trebuie, pentru ca ei singuri nu pot, au sanse. 

Cel de acum, spre marele meu noroc, nu se zbate cand il manevrez, vrea sa manance si ciuguleste singur, daca-l tin cu capul in farfurie sa nimereasca painea uda amestecata cu boabe, usor de apucat. Pe cel dinainte (si care, apropo, a avut zile si s-a vindecat) a trebuit sa-l hranesc eu, cu mana, infasurat intr-un prosop pentru ca era speriat si se zbatea, de trei ori pe zi, timp de vreo luna, pana n-a mai dat atat de groaznic din cap si fost in stare sa nimereasca boabele singur.

Un filmulet de la masa de azi dimineata: 

Sper sa reziste.