M-am dus prima oara s-o prind pe 5 decembrie. Am sperat sa mi-o aduca Mos Nicolae si sa-i spun Nicky, sau Nicoleta, sau orice alt derivat, dar nu s-a intamplat. Nu mi-au adus-o nici Mos Craciun, nici Sfantul Stefan... nu stiu cine o sa mi-o aduca, pentru ca eu una nu reusesc s-o prind. Cred ca am sa-i spun Naluca.
E o pisicuta tanara, femela, care de cel putin doua luni traieste pe peron la metrou la Gara de Nord, de fapt in catacombele de dupa pereti, de unde iese printr-o gaura de aerisire si pe sub o usa. E hranita si i se pune apa, dar nimeni nu poate pune mana pe ea. Noaptea iese si se plimba, ziua sta mai mult ascunsa.
Iar mie nu-mi intra in capcana. Am schimbat meniul, am schimbat capcana de doua ori, am descantat-o (asta ii place, cand tac iese din gaura, se uita dupa mine pe peron si ma striga sa merg sa mai vorbesc cu ea), am incercat cu jucarii, cu iarba pisicii, cu masline, cu toate felurile de conserve de oameni si pisici. Nimic. Intra in capcana pana la jumatate si ori isi trage cu gheara ce apuca, ori rabda, dar de calcat pe dispozitivul de declansare n-ar calca nici moarta.
Momentan am epuizat toate ideile si resursele, dar incapatanarea mea e mare.
===============
===============
UPDATE, 16.01.2013
Dupa 43 de zile: http://andreea-robi.blogspot.ro/2013/01/pisicuta-de-la-metrou-16012013.html