Cei doi sugari gasiti la jumatatea lui august, si pe care, cand de-abia implinisera vreo 10 zile, i-am luat la mare cu cortul, fiindca n-aveam cu cine sa-i las. Lor le-au priit aerosolii, iar noua, vacanta :-)
Cel alb cu negru e Spotty, pisoi normal de la bun inceput. Pe cel alb cu portocaliu, sugar cu MAAARI probleme neurologice, de care n-am fost sigura ca o sa traiasca prea mult, l-am numit Charlie, ca pe vestitul motan cu hipoplazie cerebelara (Charley pe youtube). Pana pe la 4-5 saptamani, cand a inceput sa vada, se clatina incontinuu ca un copil de la orfelinat si, pentru ca se dadea cu capul de toti peretii, ii tineam intr-o cusca tapetata cu burete.
Pe urma, cand a mai crescut si a inceput sa misune, s-a coordonat din ce in ce mai bine, spre enorma mea bucurie. In afara de faptul ca manca mai greu si inca mai clatina din cap, ca un batran sfatos, a inceput sa semene tot mai mult cu un pisoi normal.
Noelusul cel bun, bineinteles, nu se dezminte :-)
Mami, ce sa mai faca si ea...
Intre timp s-au facut pisoi de 4 luni, grasani si plini de energie. Charlie tine pasul si la joaca, si la mancare, si la tors. Din pisoi rapciugos, cum era cand l-am preluat, s-a facut un motanel cu blanita foarte deasa si moale. E tare dulce, mi-e drag de el de nu mai pot si, ramane intre noi, cred ca-l alint un pic mai mult decat pe ceilalti...