Puiul de sturz (06.10.2012)

Gasit pe strada, de tata, cand se intorcea de la cumparaturi. Mi l-a adus in palme. "Nu zboara. Doar nu era sa-l las acolo??" E clar ca aschia n-a sarit departe de trunchi :-D

La inceput nici n-am stiut ce e. Mi-am dat seama din poze, cautand pe internet, ca ma pricopsisem cu un pui maricel de sturz. Buuun. Dar ce te faci cu meniul, pentru ca sturzii nu mananca grau sau paine inmuiata, ca porumbeii mei din cires, ci prefera prospaturi, musculite, larve, rame...

Am scos niste mancare de pisici in curte, intr-o cutiuta, si i-am vanat cateva muste, dar fara prea mare spor. N-a fost deosebit de incantat, probabil si pentru ca nu mai miscau suficient de mult cand i le-am dus pe tava. Ca sa nu moara de foame, i-am indesat si carnita cruda pe gat, dar nu-i placea deloc sa-l prind si sa-l manevrez. Oricum, pasare atat de agitata n-am mai vazut, se misca incontinuu incercand sa scape din cusca in care il tineam. 

Suporta greu captivitatea si nu era chiar grav ranit, zburatacind totusi, iar eu pur si simplu nu ma vedeam mergand la Obor sa-i cumpar larve, pe care pe urma le-as fi tinut vii... unde? in frigider? in casa??

I-am dat drumul in libertate cat am putut de repede, dupa doar vreo 3-4 zile.

L-am dus in Herastrau, intr-un loc suficient de ferit, si cu pajiste, si cu padurice, si cu apa proaspata de la o teava pe care n-o repara nimeni niciodata, cu multe soiuri de pasaret in jur, cu veverite si fara pisici. L-am urmarit cum a topait un pic, uitandu-se in stanga si in dreapta, pe urma s-a dus sub niste tufisuri... si sper sa se fi descurcat si sa-si fi gasit neamul lui de sturzi pe acolo.