Inca un aviator, al patrulea, in timp, dupa Mussi, Mitts - Henri Coa(n)da si Tavi Aviatorul, cazut de pe terasa aceleiasi vecine
(iresponsabila, dar altfel cu mari pretentii), de la etajul 2. Cules
de data asta de alti vecini care stiu sa ma sune cand gasesc ceva :-D Mi l-au adus in
stare de soc, lovit la nas, cu un ochi care ii curgea putin si o
mega-raie in urechi. La raie ma asteptam, e brandul tuturor pisicilor
cucoanei. Altfel, se preocupa sa le puna la gat margele sau zgardite cu
clopotei.
Cel mai greu mi-a fost sa-i aleg numele. Henri Coa(n)da am mai avut, era motanel si nu-i puteam zice Amelia (Earhart), Traian (Vuia, dar nu numai) nu suna prea bine zilele astea... :-D fiind si birmanez, i se potrivea un nume mai nobil, gen Antoine (de Saint-Exupéry), dar pe urma m-am gandit cum aveau sa i-l poceasca potentialii adoptatori, si am renuntat. Am experienta de la Noël, pe care din Noli si Nolea nu-l scoteau...
In pana de idei, l-am luat in brate si l-am intrebat:
- Pisicut, tu cum vrei sa te cheme?
Mi-a raspuns, prompt:
- Mau!
Si asa i-a ramas numele.
Vreo doua zile a fost tare amarat, era rupt de lumea lui, il dureau oscioarele si-l mancau rau urechile... unde mai pui ca-l si curatam de trei ori pe zi si-i puneam picaturi in urechi...
In pana de idei, l-am luat in brate si l-am intrebat:
- Pisicut, tu cum vrei sa te cheme?
Mi-a raspuns, prompt:
- Mau!
Si asa i-a ramas numele.
Vreo doua zile a fost tare amarat, era rupt de lumea lui, il dureau oscioarele si-l mancau rau urechile... unde mai pui ca-l si curatam de trei ori pe zi si-i puneam picaturi in urechi...
Pe urma s-a integrat, pe langa Mami cea inteleapta si ceilalti pisoi de seama lui.
S-a facut un grasunel frumusel si in scurta vreme i-am si gasit adoptator.