"Imi aleg vreo doi mai frumosi si pe restul ii omor." (23.06.2013)

Dialog cu o vecina cretina, dar altfel cu mari pretentii (profesor universitar), care nu-si castreaza pisicile, lasa sa i se imperecheze mamele cu fiii, ii lasa sa umble pe afara sau sa-i cada de pe terasa (numai eu i-am cules patru pisoi, pana acum, cazuti pe ciment la mine in curte), nu-i cauta cand nu-i mai gaseste in casa (oricum, cine stie dupa cat timp isi da seama ca-i lipseste mitzi) si tot timpul are pui mici, mereu altii. 

Ne-am intalnit in poarta si am profitat s-o intreb de un motanel de-al ei, un birmanez frumos si cuminte, de care-mi era tare drag, il hraneam si-l mangaiam ori de cate ori trecea pe la mine prin curte. 

Eu:          Buna ziua, pe Capuccino il mai aveti, ca nu l-am mai vazut de mult.

Madam: Cine, Capuccino? A, nu, nu-l mai am. A plecat el, ca nu se mai intelegea cu celalalt sultan, la harem.

["Celalalt sultan"e Papanaș, fratele lui, tot birmanez, dar cu coada bearca, iesit probabil dintr-o imperechere consangvina] Nu cred ca l-au mancat cainii, cred ca l-a luat cineva, ca taaaaaare era frumos.

Eu:          Ma indoiesc...

Madam:  Apropo, daca tot ne-am vazut, tu n-ai pe acolo, pe la adaposturile alea, vreo pisica tricolora, care sa faca niste puisori frumosi si colorati?

Eu:          Ba da, dar oricum nu v-as da-o necastrata. La ce va mai trebuie pui de pisica, n-aveti destui?

Madam:  A, ba da, am doi puisori acuma, unul gri cu ochi albastri, (in soapta si mandra:) rezultat dintr-un incest, dar trecem cu vederea, si inca unul mai negru. Dar voiam mai colorati. 

Eu:          Si daca va fata pisica sase pui, sa zicem? Ce faceti cu toti, aveti cui sa-i dati?

Madam: A, nu prea mai am cui sa-i dau. Dar nu pot sa-i pastrez pe toti. (In soapta, de parca mi se confesa:) Nu sunt bogata. 

Eu:          Pai si atunci?

Madam, netulburata: Imi aleg vreo doi mai frumosi si pe restul ii omor.

Eu, interzisa: Da' nu vi se pare mai normal sa castrati pisica atunci cand inca nu exista puii, in loc sa-i omorati pe ei??

Madam, tot netulburata: Ei, asa ar trebui, dar nu rezist, sunt egoista, imi plac atat de mult cand sunt niste ghemotoace mici...

N-am mai fost om toata ziua. Pur si simplu nu mai stiu cum s-o incadrez pe femeia asta, nebuna? idioata? monstru?

Cat despre Capuccino, pe care eu nu l-am mai vazut de vreo doua luni, nu cred c-ar fi plecat asa, fara sa mai vrea sa se intoarca. Cine stie cum si pe unde a murit... 

Ce trist, doar eu am sa-i duc dorul. Si nici macar nu era pisicul meu.