Un weekend cu adoptii (14.06.2010)

Vineri 11 iunie a plecat spre noua lui casuta Rick, cazat initial de mine si apoi de Adina. Acum are o curte numai a lui si un bunic iubitor, care o sa-si petreaca mult timp cu el, o sa-l alinte si o sa-i povesteasca multe... :-)

Inainte de plecare, mi-a facut o scurta vizita si a mai tras o tura de joaca :-)

Sambata au fost adoptate Ufi si Ozana (intre timp, cu nume mai "serioase", Sooki si Sophie), cele doua surioare negre din seria ozn-ului cu pisoi, aflate in ultimele doua saptamani in grija Silviei.
Luni a plecat spre noua ei casuta si Birmi, tot din seria celor 4. Aici, siesta, cu cateva zile in urma :-)

A mai ramas in grija mea doar Nick, dracusorul negru si mic.

N-a avut timp sa se simta singur fara surioarele lui, pentru ca, luni seara, nu stiu cum se face, a aparut un nou tovaras de joaca... :-D

Pisa (10.06.2010)

Pisa.

Tinerică, frumoasă, vorbăreaţă şi mereu flămândă.

A aparut de pe la inceputul lunii chiar la mine in fata portii (nu stiu cum se face... :-D). Nu cred ca (mai) e a vreunui vecin. Sta toata ziua pe strada, pe sub masini sau prin curtile oamenilor, si cand ma vede imi iese in intampinare si ma conduce in vocalize pana la poarta, unde stie ca va primi ceva.
Acum, cu Busu plecat la casa lui si inca un pisoi din cei mici promis, am planuri mari pentru ea :-)

Am s-o duc la sterilizat cat mai repede, si pe urma tare mult as vrea sa-i gasesc adoptator...

"Te rog, pot sa raman aici la tine?"

"Gata, nu mai am chef de poze!" :-)

Un nou inceput pentru Busu (10.06.2010)

Astazi, dupa exact sase saptamani de despartire, Busu e din nou cu tatal lui. Ii asteapta o noua casa, intr-un nou oras pentru Busu, in care si tatal lui spera sa gaseasca oameni mai calzi si o ocupatie care sa-i aduca satisfactii, nu doar un serviciu oarecare, anost, pentru a avea din ce trai. Le tin pumnii si sper sa fie fericiti, asa cum o merita pe deplin.

Cele sase saptamani mi s-au parut lungi, desi Busu a fost de o cumintenie exemplara. M-am temut ca El ("tati", cum il stie Busu) nu va reusi gaseasca o locuinta in care fie acceptat si Busu. Dupa o luna plina incercari nereusite si de momente de criza, chiar ma intrebam daca n-ar fi mai bine sa anulam adoptia, El sa renunte la Busu, iar eu sa-i caut alta familie - in ultima instanta, El s-a zbatut cat a putut si nu i se putea reprosa nimic; pur si simplu, nu intotdeauna merg lucrurile asa cum ne dorim, si asta e. In varianta asta, ma vedeam inca multe luni de acum incolo cu Busu in casa, pentru ca rar de tot adopta oamenii pisici adulte. Trebuie sa recunosc ca a fost cam stresant pentru mine. Dar El n-a renuntat, si pana la urma a gasit varianta in care el si Busu puteau fi din nou impreuna. Un om care merita tot respectul, dupa parerea mea.

Cum si-a petrecut Busu cele sase saptamani? Fugind dupa mine prin casa si aruncandu-se cu burtica in sus sa-l mangai, urmarind-o pe Chiţi prin casa, ca sa se joace si cu el, evitandu-l de forma pe Tibi, care facea pe durul, la "televizor", fermecat de porumbeii de pe streasina, noaptea furisat pe tacute in pat... Viata grea, ce sa mai vorbim :-D