Porumbelul-titirez (28.06.2015)

De bine ce-am scăpat azi de pescăruşi şi de porumbelul iadului (şi era cât pe ce să iau o bufniţă, dorinţa mea de multă vreme, numai că s-a dovedit a fi până la urmă vânturel şi am zis pas). 

Am preluat de la o colegă de voluntariat un porumbel pe care-l are de mai bine de un an, a avut la început paramixoviroză dar a rămas cu sechele, tot întoarce gâtul, şi nu e clar dacă mai poate zbura. Colega mea n-a încercat să-l testeze, l-a ţinut pur şi simplu din inerţie pe balcon, unde el doar se căţăra până sus pe nişte rafturi, dar n-a avut niciodată tentaţia să zboare, nu s-a agitat, nu i s-a izbit de geamuri etc. 

L-am luat să vedem ce-i de capul lui şi ce putem face cu el. 

Deocamdată, după o primă ieşire în curte, lucrurile nu stau bine. Are dorinţa de a ciuguli şi uneori şi reuşeşte (oricum, şi la colega mea se hrănea singur, e solid şi puternic), dar se sperie din orice şi, când se sperie, îşi întoarce capul groaznic, se târâie de-a-ndăratelea şi, dacă încearcă să-şi ia zborul, se dă peste cap şi se învârte ca un titirez, pe loc. Ceea ce-l sperie şi mai tare.

Am să încerc preţ de vreo două săptămâni să facem recuperare. Mă gândesc că, ţinut captiv, poate n-a mai încercat să zboare, după ce s-a vindecat de paramixoviroză, şi nu mai ştie că poate. Stând între patru pereţi şi nu într-un loc mai larg, nu l-o fi tentat să încerce. Sau poate că în creierul lui ceva nu mai funcţionează cum trebuie. Am să-i dau B-uri, alte vitamine şi ce mi-o mai recomanda veterinarul pentru stimularea sistemului nervos.

Dacă n-o să poată zbura, ca să fie cu neamul lui şi să-şi vadă de viaţă în libertate, nu ştiu ce calitate ar mai avea viaţa lui, mai ales că e şi sălbatic şi sperios, nu un porumbel care-ţi vine pe umăr şi te ciuguleşte de ureche. 

Trebuia lucrat cu el încă de când s-a întremat după boală, nu după un an şi câteva luni. N-am mari speranţe, dar să vedem.
==========

UPDATE, iulie 2015:  Starea lui nu s-a îmbunătăţit şi tot sălbatic a rămas, dar, în urma unui apel pe Facebook, am reuşit să-i găsim un cămin permanent, undeva pe lângă Vălenii de Munte, unde e acceptat de alţi porumbei într-o volieră. Suntem cu toţii mulţumiţi de cum au ieşit lucrurile :-)