O
cioară grivă, cu denumirea în latină Corvus cornix. Numele mai pe româneşte s-a impus de la sine: i-am zis Corbu Cornel :-)) Fugărită de un
aurolac până i-au sărit fulgii, la propriu. Nu i-a plăcut deloc la mine,
era foarte sălbatică. Am ţinut-o vreo două zile în casă, pe urmă am
lăsat-o în curte, a reuşit să evadeze şi am mai zărit-o în zilele
următoare pe străzile alăturate. Era inconfundabilă, cea mai jumulită cioară din cartier.