Zorro Miaunel (25.06.2015)

O vecină din cartier m-a sunat s-o ajut să scoată un pisoi din caroseria unei maşini de pe strada ei. Cica încercaseră şi alţii vreo doua zile încheiate, fără succes. I-am dat întîlnire vecinei la o anumită oră, dar am ajuns ceva mai repede, am depistat pisoiul şi am încercat să-l scot, momindu-l când cu pliculeţul puternic mirositor pe care-l adusesem cu mine, când cu farfurioara cu lapte lăsată de cineva acolo. Nici gând să se apropie, ba chiar nu ştia cum să stea mai departe. 

Am observat însă că reacţiona la mieunatul meu de "mama pisa", răspundea şi el ca din gură de şarpe. 

Am schimbat tactica, m-am aşezat pe o bordură în partea cea mai ferită a maşinii, am pus lângă mine farfurioara cu lapte şi am tot mieunat ca mama pisa până a venit prostovanul la o palmă de mine şi a început să lipăie. L-am prins rapid de ceafă, iar el n-a mai protestat deloc. 

Când a venit şi vecina la întâlnire, ne-a găsit în cele mai bune relaţii :-) Am mai stat cu el pe afară până şi-a făcut efectul praful de purici, apoi l-am adus acasă.

În scurtă vreme i-am găsit adoptatori, însă la doar vreo 2 sau 3 luni am primit vestea că a făcut peritonită infecţioasă felină şi a trebuit eutanasiat.