Nasolina (09.05.2015)

Eu încă nu i-am pus nume, nu ştiu de ce mi-e atât de greu să găsesc nume potrivite pentru pisici. "Nasolina" i-a spus o cunoştinţă care s-a îndrăgostit de năsucul ei. 

Mi-a adus-o într-o dimineaţă o colegă de voluntariat, care a venit să mă ia cu maşina la adăpost. A găsit-o pe stradă, într-o baltă. 

Mai întâi i-am dat să mănânce, ca să-i închid gura, pe urmă am şters-o puţin de noroi, am cazat-o cu prosopel şi ursuleţ, am lăsat-o închisă în baie, pentru că n-o puteam lăsa singură cu pisicile casei, nesupravegheate, şi am plecat la adăpost. 

La întoarcere i-am făcut o inevitabilă baie. Apa a ieşit neagră, bineînţeles, iar asta mică a fost cât se poate de nefericită să descopere că apa e udă. Noroc că un castronel plin cu pliculeţ pentru juniori a făcut-o să uite repede de necazuri. 

Câteva zile mai târziu, bine instalată în culcuşul ei şi cu o pasiune pentru Mama Girafă :-)