![[andreea] - View my 'catspotting' photos on Flickriver](https://lh3.googleusercontent.com/blogger_img_proxy/AEn0k_vdJsEr-ycYgi4athPHYioje7Dfg3ZQuKqrGeCKlUWeCWwZ--GqZOin2VG64MAuGs5Mj5sPr2OvJGGQF19CqdTHVIwgCzy5iiWgOrce5ASJy3QU8K57qA2ba08y4kDXwOtNDJk4PyQfmMhrFt_5re8jTsu8oKFGP9YsgEvnGTk3x2MNFvz0mU8lV272Wge3a-TizM9ADEw=s0-d "[andreea] - View my 'catspotting' photos on Flickriver")
Un motan extraordinar de dulce şi de bun, de te si miri ca asa ceva poate trai, si nu se schimba in rau, pe langa casa unora ca cei de la care l-am luat. Povestea lui, asa cum am postat-o la vreme respectiva pe Facebook. Desi s-a vindecat de cateva luni, e tot la mine, inca neadoptat.
30.03.2014
In drumul nostru spre adapost, astazi, in fata unei curti dintr-o margine de sat, am vazut un motan cu ceva care-i flutura pe spate. Ne-am oprit sa ne uitam mai bine, cum facem intotdeauna, si ne-a stat inima-n loc: motanul avea o bucata de piele, cat jumatate de palma, desprinsa. Pielea era intarita si uscata, semn ca rana nu era noua, iar dedesubt... carne vie. Se vedea si o vaga urma de ingrijire, niste spray albastru, dat cine stie cand. Am vazut multe, dar asa o rana la un biet motan, mai rar. Am batut la poarta oamenilor si l-am cerut sa-l ducem la doctor. Dupa ceva negocieri, l-am si primit, cu conditia sa-l returnam cand se face bine [Notă, aici pe blog: Nici o clipă n-am avut de gând să i-l dau înapoi, pe bune.]. Cica un vecin, ca om nu poate fi numit, l-a prins ca i-a intrat in curte si a aruncat cu apa clocotita peste el. Cand? "Aa, pai era inca frig afara".
Nici nu putem sa ne inchipuim prin ce suferinta a trecut motanul, insa, in mod extraordinar, inca mai iubeste oamenii: tot drumul pana la Bucuresti a tors si si-a frecat capul de palmele noastre.
Deocamdata a primit hrana buna si a fost cazat, iar maine dimineata la prima ora vom fi cu el la veterinar. Trebuie sa-i fie indepartata bucata mare de piele moarta si ramane de vazut care e situatia dedesubt.Mai are drum lung pana i se va reface pielea si i se va inchide rana.
In drumul nostru spre adapost, astazi, in fata unei curti dintr-o margine de sat, am vazut un motan cu ceva care-i flutura pe spate. Ne-am oprit sa ne uitam mai bine, cum facem intotdeauna, si ne-a stat inima-n loc: motanul avea o bucata de piele, cat jumatate de palma, desprinsa. Pielea era intarita si uscata, semn ca rana nu era noua, iar dedesubt... carne vie. Se vedea si o vaga urma de ingrijire, niste spray albastru, dat cine stie cand. Am vazut multe, dar asa o rana la un biet motan, mai rar. Am batut la poarta oamenilor si l-am cerut sa-l ducem la doctor. Dupa ceva negocieri, l-am si primit, cu conditia sa-l returnam cand se face bine [Notă, aici pe blog: Nici o clipă n-am avut de gând să i-l dau înapoi, pe bune.]. Cica un vecin, ca om nu poate fi numit, l-a prins ca i-a intrat in curte si a aruncat cu apa clocotita peste el. Cand? "Aa, pai era inca frig afara".
Nici nu putem sa ne inchipuim prin ce suferinta a trecut motanul, insa, in mod extraordinar, inca mai iubeste oamenii: tot drumul pana la Bucuresti a tors si si-a frecat capul de palmele noastre.
Deocamdata a primit hrana buna si a fost cazat, iar maine dimineata la prima ora vom fi cu el la veterinar. Trebuie sa-i fie indepartata bucata mare de piele moarta si ramane de vazut care e situatia dedesubt.Mai are drum lung pana i se va reface pielea si i se va inchide rana.
UPDATE 31.03.2014
Astazi motanelul a mers la cabinetul City Vet si a primit ingrijiri medicale pentru rana, i-a fost indepartata bucata mare de piele moarta, a fost curatat, dezinfectat, uns cu creme cicatrizante si bandajat. A fost si sterilizat (cu acordul proprietarilor, si asta a fost o mare victorie pentru noi, pentru ca in general in acel sat oamenii nici nu vor sa auda de asa ceva). Pana la vindecare va locui la unul dintre voluntarii nostri, si-l vom rasfata cum putem mai bine :-(
Astazi motanelul a mers la cabinetul City Vet si a primit ingrijiri medicale pentru rana, i-a fost indepartata bucata mare de piele moarta, a fost curatat, dezinfectat, uns cu creme cicatrizante si bandajat. A fost si sterilizat (cu acordul proprietarilor, si asta a fost o mare victorie pentru noi, pentru ca in general in acel sat oamenii nici nu vor sa auda de asa ceva). Pana la vindecare va locui la unul dintre voluntarii nostri, si-l vom rasfata cum putem mai bine :-(
UPDATE 24.05.2014
Dupa aproape doua luni in care a ramas in grija noastra, alintat si rasfatat, motanelul a suferit o noua interventie. Uns cu alifii, curatat si bandajat zilnic, rana i s-a cicatrizat repede in mare masura, insa a ramas o gaura, ca un crater cu diametrul de vreo 3 cm care a refuzat sa se inchida, si n-a mai progresat deloc in ultimele doua saptamani.
Astazi echipa de la City Vet a trebuit sa-i curete din nou rana si s-o reviveze indepartandu-i partile moarte, apoi au suturat pielea. Nu stim daca interventia a reusit si daca pielea cusuta se va suda sau se va rupe din nou. Nu putem decat sa asteptam si, in asteptare, sa-l alinam cum putem pe motanel, care iarasi e in suferinta.
Dupa aproape doua luni in care a ramas in grija noastra, alintat si rasfatat, motanelul a suferit o noua interventie. Uns cu alifii, curatat si bandajat zilnic, rana i s-a cicatrizat repede in mare masura, insa a ramas o gaura, ca un crater cu diametrul de vreo 3 cm care a refuzat sa se inchida, si n-a mai progresat deloc in ultimele doua saptamani.
Astazi echipa de la City Vet a trebuit sa-i curete din nou rana si s-o reviveze indepartandu-i partile moarte, apoi au suturat pielea. Nu stim daca interventia a reusit si daca pielea cusuta se va suda sau se va rupe din nou. Nu putem decat sa asteptam si, in asteptare, sa-l alinam cum putem pe motanel, care iarasi e in suferinta.
UPDATE 20.06.2014
Din pacate interventia chirurgicala din 25 mai n-a avut mare succes, pentru ca pielea, prea fina, i s-a rupt, si cusaturile n-au tinut. Ne-am intors la situatia dinainte, cu o gaura fara piele de cativa cm diametru...
Am schimbat insa putin tratamentul si acum tesutul se reface vizibil, putin dar sigur. Sa speram ca nu se mai intampla cine stie ce si rana o sa i se inchida definitiv.
Negrutul nu mai e atat de afectat de rana lui, e vesel si mereu binedispus, se joaca, are prieteni cu care-si petrece dupa-amiezile ploioase, are grija de pisicutii mai mici ca el, iar seara vine la calculator, sa vada ce mai fac alte pisicute pe Facebook :-)
Din pacate interventia chirurgicala din 25 mai n-a avut mare succes, pentru ca pielea, prea fina, i s-a rupt, si cusaturile n-au tinut. Ne-am intors la situatia dinainte, cu o gaura fara piele de cativa cm diametru...
Am schimbat insa putin tratamentul si acum tesutul se reface vizibil, putin dar sigur. Sa speram ca nu se mai intampla cine stie ce si rana o sa i se inchida definitiv.
Negrutul nu mai e atat de afectat de rana lui, e vesel si mereu binedispus, se joaca, are prieteni cu care-si petrece dupa-amiezile ploioase, are grija de pisicutii mai mici ca el, iar seara vine la calculator, sa vada ce mai fac alte pisicute pe Facebook :-)
