![[andreea] - View my 'catspotting' photos on Flickriver](https://lh3.googleusercontent.com/blogger_img_proxy/AEn0k_vdJsEr-ycYgi4athPHYioje7Dfg3ZQuKqrGeCKlUWeCWwZ--GqZOin2VG64MAuGs5Mj5sPr2OvJGGQF19CqdTHVIwgCzy5iiWgOrce5ASJy3QU8K57qA2ba08y4kDXwOtNDJk4PyQfmMhrFt_5re8jTsu8oKFGP9YsgEvnGTk3x2MNFvz0mU8lV272Wge3a-TizM9ADEw=s0-d "[andreea] - View my 'catspotting' photos on Flickriver")
Dupa patru luni si jumatate de cand e in grija noastra (si aproape 6 luni de cand a fost oparit), rana lui Negrut s-a inchis complet si este gata sa inceapa o noua viata, alaturi de adoptatori pe masura, carora le transmite urmatoarele:
SCRISOAREA NEGRUŢULUI OPĂRIT
Dragilor, vai de sufletul meu câtă răbdare mi-a trebuit!
Pe la sfârşitul iernii un nemernic de vecin a aruncat cu ceva peste mine care mi-a ars pielea. Nici nu mai vreau să-mi amintesc, dar am crezut că mor în chinuri. După vreo lună am ajuns pe mâini bune, cum nici nu credeam să existe şi cum nu mă mai mângâiaseră vreodată.
Acum, după încă patru luni şi jumătate, sunt vindecat, dar, cum spuneam, numai eu ştiu câtă răbdare mi-a trebuit. Am stat cuminte numai şi numai de dragul Fetei care m-a-ngrijit, altfel, cu colţişorii mei, mi-aş fi desfăcut bandajele alea enervante în două secunde. Am şi făcut aşa în prima perioadă, dar am văzut cât se necăjea Fata mea că mi le scoteam şi am răbdat. În ultimele două luni, când în sfârşit a devenit limpede că rana mi se închide, bucuria Ei cea mai mare era să-mi schimbe bandajul din două în două zile şi să vadă că m-am mai vindecat puţin. Un milimetru să fi fost, şi tot vedea diferența şi mă lăuda. Îmi venea să şi râd, o simţeam cum nu mai poate de nerăbdare şi cum abia aşteaptă să treacă cele două zile, ca să vadă diferenţa în bine şi să se poată bucura.
Dar toate astea au trecut acum. Rana mi s-a închis de tot şi cred că sunt gata să ajung la casa mea. Mie-mi place aici şi Fata care m-a-ngrijit mă iubeşte mult, dar trebuie să facem loc să mai salvăm şi alte animale.
Am anumite standarde şi-mi caut familie pe măsură, aşa că mai bine să vă spun despre mine:
Pe la sfârşitul iernii un nemernic de vecin a aruncat cu ceva peste mine care mi-a ars pielea. Nici nu mai vreau să-mi amintesc, dar am crezut că mor în chinuri. După vreo lună am ajuns pe mâini bune, cum nici nu credeam să existe şi cum nu mă mai mângâiaseră vreodată.
Acum, după încă patru luni şi jumătate, sunt vindecat, dar, cum spuneam, numai eu ştiu câtă răbdare mi-a trebuit. Am stat cuminte numai şi numai de dragul Fetei care m-a-ngrijit, altfel, cu colţişorii mei, mi-aş fi desfăcut bandajele alea enervante în două secunde. Am şi făcut aşa în prima perioadă, dar am văzut cât se necăjea Fata mea că mi le scoteam şi am răbdat. În ultimele două luni, când în sfârşit a devenit limpede că rana mi se închide, bucuria Ei cea mai mare era să-mi schimbe bandajul din două în două zile şi să vadă că m-am mai vindecat puţin. Un milimetru să fi fost, şi tot vedea diferența şi mă lăuda. Îmi venea să şi râd, o simţeam cum nu mai poate de nerăbdare şi cum abia aşteaptă să treacă cele două zile, ca să vadă diferenţa în bine şi să se poată bucura.
Dar toate astea au trecut acum. Rana mi s-a închis de tot şi cred că sunt gata să ajung la casa mea. Mie-mi place aici şi Fata care m-a-ngrijit mă iubeşte mult, dar trebuie să facem loc să mai salvăm şi alte animale.
Am anumite standarde şi-mi caut familie pe măsură, aşa că mai bine să vă spun despre mine:
Sunt un motănel tânăr,
inteligent şi vesel. M-am născut lângă o casă de la marginea câmpului,
dar nu sunt un ţărănoi. Nu mănânc ciorbă şi nu prind şoareci (nu că nu
m-aş pricepe, asta e altă poveste). Nu mă uit la televizor şi nu-mi plac
manelele. Nu mai pot trăi la curte, pentru că pielicica mea fină
crescută după opăreală s-ar sfâşia imediat.
Pot trăi foarte bine într-un apartament cu plase zdravene la geamuri, cu oameni buni şi grijulii cu care să pot schimba o vorbă şi care să înțeleagă că, dacă le vânez degetele de la picioare, înseamnă că vreau să-i stârnesc la joacă, pentru că mie-mi place şi să mă joc. Îmi plac serile liniştite, petrecute ori pe pieptul cui citeşte o carte, ori în poala cui stă la calculator. Mă înţeleg bine cu pisicile, cu motanii sunt tovarăş bun, iar cu pisicuţele sunt manierat. Rar s-a întâmplat, cât am stat aici la Fata care mă-ngrijeşte, să enervez vreo mâţă atât de mult încât să mă şi scuipe. De jucat, ne-am jucat cu toţii la greu.
Aşadar, dragă Omule care vrei să ai grijă de mine, te aştept în condițiile de mai sus. Pot fi găsit la adresa: asociatia.robi@gmail.com. Îmi citesc mailurile în fiecare seară.
Cu drag,
Negruţ
Pot trăi foarte bine într-un apartament cu plase zdravene la geamuri, cu oameni buni şi grijulii cu care să pot schimba o vorbă şi care să înțeleagă că, dacă le vânez degetele de la picioare, înseamnă că vreau să-i stârnesc la joacă, pentru că mie-mi place şi să mă joc. Îmi plac serile liniştite, petrecute ori pe pieptul cui citeşte o carte, ori în poala cui stă la calculator. Mă înţeleg bine cu pisicile, cu motanii sunt tovarăş bun, iar cu pisicuţele sunt manierat. Rar s-a întâmplat, cât am stat aici la Fata care mă-ngrijeşte, să enervez vreo mâţă atât de mult încât să mă şi scuipe. De jucat, ne-am jucat cu toţii la greu.
Aşadar, dragă Omule care vrei să ai grijă de mine, te aştept în condițiile de mai sus. Pot fi găsit la adresa: asociatia.robi@gmail.com. Îmi citesc mailurile în fiecare seară.
Cu drag,
Negruţ
