Daca nu scriu suficient de des, pierd sirul... (14.12.2010)

Pe Otto, motanelul cel negru si fricos, gasit la motorul unei masini in mers, vi l-am prezentat pe scurt cand l-am adus la mine, dar de atunci nu v-am mai spus nimic despre el! Ei bine, a avut incredere in mine si, cu rabdare, a devenit Otto cel Viteaz. Apoi, pe 30 octombrie, la mai bine de o luna de cand venise la mine, a fost adoptat de cineva... de care s-a si indragostit! Nici nu va pot spune cat de mult ma bucur pentru el.

Sper ca, de Craciun, sa pot sta cu laptopul la gura sobei si sa scriu pe indelete despre Otto. E un motanel tare bun si merita sa-i fie povestea cunoscuta.

Izzy (Izuca :-), despre care scriam tot aici, a fost adoptata o data, apoi returnata dupa vreo doua saptamani pentru ca fetita familiei avea o alergie serioasa la parul de pisica, de care nu stiusera pana atunci. Tristete mare si pentru fetita, si pentru Izzy, care se obisnuise acolo si-i placea. A mai stat la mine inca vreo luna si jumatate, timp in care s-a facut o dracoasa si jumatate, smechera si tupeista... exact asa cum ii sta bine unei pisicute :-D
Izuca a fost adoptata impreuna cu Lucy, cu care se intelegea foaaarte bine la mine, si ea dracoasa mica, dar totusi mai potolita :-)
Am poze cu ele de la noua lor casa. O duc excelent, din cate puteti vedea :-)

Izuca la vanatoare:

"Am o multime de treaba de facut"

"-E patul meu! - Ba-i al meu!"

Dintre cei trei "patrioti" mici, prinsi pe 17 octombrie, pe Sachi am dat-o spre adoptie aproape imediat, pe 23 octombrie. Cu Soko si Kuni am ramas aproape doua luni (gazduiti o vreme si de Raluca, colega mea de la Robi), pana zilele trecute: Soko a fost adoptata pe 8 decembrie, iar Kuni ieri, pe 13. Pe amandoi ii asteapta acasa companie felina: Soko are o surioara putin mai mica decat ea, cu care deja se impaca foarte bine, dorm si se spala impreuna, iar Kuni are o matusica pisa de 6 ani, inca nu foarte incantata de tanarul nou-venit... dar Kuni mi-a promis solemn c-o sa fie cumintel si n-o s-o necajeasca prea mult... macar la inceput :-D

In seara asta am in casa doar trei pisici, cele doua ale mele si Oluf, fratele mai mare si salbatic al micilor "patrioti". Insa doar in seara asta :-D Maine o iau, pentru scurta vreme, pe Themis, pisicuta salvata de colegele mele de pe sinele de metrou. Cred ca Oluf o sa se bucure, i-a placut sa se alerge si cu ceilalti mici care mi-au mai trecut prin casa. Va avea si el postarea lui, ca si Otto, cand am sa-mi fac timp.

Asa... si, pe langa pisicile de mai sus, ar trebui sa va mai spun despre porumbei. Pe langa cel gasit in august, crescut de pui, vindecat de variola si care tot se incapataneaza sa nu zboare, asa ca e scos in curte ca un catel cateva ore pe zi cand e vreme buna, m-am mai pricopsit cu unul, acum vreo doua saptamani. Il tin separat de celalalt, pentru ca banuim ca are paramixoviroza. De cand l-am preluat mi-a spus doctorul ca "nu rezista mult". Insa, din cate vad eu, de doua saptamani nici n-a murit, nici nu s-a facut mai bine. Nu reuseste sa se hraneasca singur si trebuie sa-i dau eu de mancare (+ vitamine), macar de doua ori pe zi.
Cam asa se manifesta:

Exact ce-mi lipsea...