Thomas (1.12.2009)

Un motanel norocos, salvat din frigul iernii si adoptat foarte repede. In perioada de "tranzit" a locuit la mine, spre disperarea pisoilor mei, care inca n-o uitasera pe Pussy si-l priveau cu maaare neincredere, avand senzatia (din experienta lor :-) ca tot ce e portocaliu creeaza probleme :-D

Ne-am ocupat serios de socializare, pentru ca Thomas era complet neobisnuit cu lumea "domestica" si era foarte, foarte timid... de parca nu era sigur ca toate minunatiile din jur, castronelul plin cu mancare si locul cald de langa soba, i se cuveneau si lui. In prima zi a stat numai pe sub fotolii, cu o expresie care parea ca-si cere scuze ca deranjeaza. I-am vorbit mult si frumos, l-am laudat, i-am mangaiat si para-mangaiat pe ai mei cat mai vizibil, ca sa priceapa si el ca n-am sa-l mananc de viu... seara l-am luat in dormitor, si a dormit iepureste, dar nu pe sub mobile, ci in coltul cel mai indeparat al patului. Progres! 1 la 0 pentru Andreea, si Thomas nici nu banuieste :-)

In urmatoarele zile n-a mai stat ascuns, dar nici nu reuseam sa pun mana pe el decat cu greu. Se ferea cu codita intre picioare, de-mi era si mila... Am insistat totusi, cu blandete, si am descoperit ca domnului ii place sa fie mangaiat si toarce!!! Totul era sa-l prind... Incet-incet i-a trecut teama, se lasa atins si noaptea incepuse sa vina din proprie initiativa sub plapuma, unde se facea ghem si torcea :-)

Thomas e acum cu noua sa familie, si, din cate mi-au spus, e un "motanel obisnuit". Asa si trebuie...